Proverbele 5-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

5 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea
şi pleacă urechea la învăţătura mea,
² ca să fii cu chibzuinţă
şi buzele tale să aibă^(A) cunoştinţă.
³ Căci^(B) buzele femeii străine strecoară miere
şi cerul gurii ei este mai lunecos^(C) decât untdelemnul,
⁴ dar^(D) la urmă este amară ca pelinul,
ascuţită^(E) ca o sabie cu două tăişuri.
⁵ Picioarele^(F) ei pogoară la moarte,
paşii ei dau în Locuinţa morţilor.
⁶ Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii,
rătăceşte în căile ei şi nu ştie unde merge.
⁷ Şi acum, fiule, ascultă-mă
şi nu te abate de la cuvintele gurii mele:
⁸ depărtează-te de drumul care duce la ea
şi nu te apropia de uşa casei ei,
⁹ ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta
şi unui om fără milă anii tăi;
¹⁰ ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
¹¹ ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea şi trupul ţi se vor istovi
¹² şi să zici: „Cum am putut eu să urăsc^(G) certarea
şi cum a dispreţuit inima^(H) mea mustrarea?
¹³ Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
şi să nu iau aminte la cei ce mă învăţau?
¹⁴ Cât pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului şi adunării!”
¹⁵ Bea apă din fântâna ta
şi din izvoarele puţului tău.
¹⁶ Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară?
Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte?
¹⁷ Lasă-le să fie numai pentru tine,
şi nu pentru străinii de lângă tine.
¹⁸ Izvorul tău să fie binecuvântat
şi bucură-te de nevasta^(I) tinereţii tale.
¹⁹ Cerboaică^(J) iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
²⁰ Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o^(K) străină
şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?
²¹ Căci^(L) căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului
şi El vede toate cărările lui.
²² Cel rău este prins în înseşi^(M) nelegiuirile lui
şi este apucat de legăturile păcatului lui.
²³ El va muri din lipsă de înfrânare^(N),
se va poticni din prea multa lui nebunie.

6 Fiule, dacă^(O) te-ai pus chezaş pentru aproapele tău,
dacă te-ai prins pentru altul,
² dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale,
dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
³ fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,
căci ai căzut în mâna aproapelui tău!
De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el.
⁴ Nu da^(P) somn ochilor tăi,
nici aţipire pleoapelor tale!
⁵ Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului
şi ca pasărea din mâna păsărarului…

⁶ Du-te^(Q) la furnică, leneşule;
uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!
⁷ Ea n-are nici căpetenie,
nici priveghetor, nici stăpân,
⁸ totuşi, îşi pregăteşte hrana vara
şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului.
⁹ Până când^(R) vei sta culcat, leneşule?
Când te vei scula din somnul tău?
¹⁰ Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin,
să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!…
¹¹ Şi sărăcia^(S) vine peste tine ca un hoţ
şi lipsa, ca un om înarmat.

¹² Omul de nimic, omul nelegiuit,
umblă cu neadevărul în gură,
¹³ clipeşte^(T) din ochi, dă din picior
şi face semne cu degetele.
¹⁴ Răutatea este în inima lui, urzeşte^(U) lucrurile rele întruna
şi stârneşte^(V) certuri.
¹⁵ De aceea, nimicirea îi va veni pe neaşteptate;
va fi zdrobit^(W) deodată şi fără leac^(X).
¹⁶ Şase lucruri urăşte Domnul
şi chiar şapte Îi sunt urâte:
¹⁷ ochii^(Y) trufaşi, limba^(Z) mincinoasă,
mâinile^(AA) care varsă sânge nevinovat,
¹⁸ inima^(AB) care urzeşte planuri nelegiuite,
picioarele^(AC) care aleargă repede la rău,
¹⁹ martorul^(AD) mincinos, care spune minciuni,
şi cel ce stârneşte^(AE) certuri între fraţi.

²⁰ Fiule^(AF), păzeşte sfaturile tatălui tău
şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
²¹ leagă-le^(AG) necurmat la inimă,
atârnă-le de gât.
²² Ele te vor însoţi^(AH) în mersul tău,
te vor^(AI) păzi în pat
şi îţi vor vorbi la deşteptare.
²³ Căci^(AJ) sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină,
iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
²⁴ Ele te vor feri^(AK) de femeia stricată,
de limba ademenitoare a celei străine.
²⁵ N-o^(AL) pofti în inima ta pentru frumuseţea ei
şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
²⁶ Căci pentru^(AM) o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,
şi^(AN) femeia măritată întinde^(AO) o cursă unui suflet scump.
²⁷ Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se aprindă hainele?
²⁸ Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi
fără să-i ardă picioarele?
²⁹ Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
³⁰ Hoţul nu este urgisit când fură
ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame.
³¹ Şi, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit^(AP),
să dea chiar tot ce are în casă.
³² Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este^(AQ) un om fără minte,
singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
³³ Nu va avea decât rană şi ruşine
şi ocara nu i se va şterge.
³⁴ Căci gelozia înfurie pe un bărbat
şi n-are milă în ziua răzbunării;
³⁵ nu se uită la niciun preţ de răscumpărare
şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.