Proverbele 2-3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

2 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele,
dacă vei păstra^(A) cu tine învăţăturile mele,
² dacă vei lua aminte la înţelepciune
şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere;
³ dacă vei cere înţelepciune
şi dacă te vei ruga pentru pricepere;
⁴ dacă o vei căuta^(B) ca argintul
şi vei umbla după ea ca după o comoară,
⁵ atunci vei înţelege frica de Domnul
şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
⁶ Căci^(C) Domnul dă înţelepciune;
din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.
⁷ El dă izbândă celor fără prihană,
dă un scut^(D) celor ce umblă în nevinovăţie.
⁸ Ocroteşte cărările neprihănirii
şi păzeşte^(E) calea credincioşilor Lui.
⁹ Atunci vei înţelege dreptatea, judecata,
nepărtinirea, toate căile care duc la bine.

¹⁰ Căci înţelepciunea va veni în inima ta
şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău;
¹¹ chibzuinţa^(F) va veghea asupra ta,
priceperea te va păzi,
¹² ca să te scape de calea cea rea,
de omul care ţine cuvântări stricate;
¹³ de cei ce părăsesc cărările adevărate,
ca să umble^(G) pe drumuri întunecoase;
¹⁴ care se bucură^(H) să facă răul
şi îşi pun plăcerea^(I) în răutate,
¹⁵ care^(J) umblă pe cărări strâmbe
şi apucă pe drumuri sucite;
¹⁶ ca să te scape şi de nevasta^(K) altuia,
de străina^(L) care întrebuinţează vorbe ademenitoare;
¹⁷ care părăseşte^(M) pe bărbatul tinereţii ei
şi uită legământul Dumnezeului ei.
¹⁸ Căci casa^(N) ei pogoară la moarte
şi drumul ei duce la cei morţi:
¹⁹ niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce
şi nu mai găseşte cărările vieţii.
²⁰ De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine
şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
²¹ Căci oamenii^(O) fără prihană vor locui ţara
şi oamenii neîntinaţi vor rămâne în ea,
²² dar cei răi^(P) vor fi nimiciţi din ţară
şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.

3 Fiule, nu uita învăţăturile mele
şi păstrează în inima^(Q) ta sfaturile mele!
² Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale
şi-ţi vor aduce multă pace^(R).
³ Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia:
leagă-ţi-le^(S) la gât,
scrie-le^(T) pe tăbliţa inimii tale.
⁴ Şi astfel vei căpăta trecere^(U) şi minte sănătoasă
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
⁵ Încrede-te^(V) în Domnul din toată inima ta
şi nu^(W) te bizui pe înţelepciunea ta!
⁶ Recunoaşte-L^(X) în toate căile tale,
şi El îţi va netezi^(Y) cărările.
⁷ Nu te socoti singur^(Z) înţelept;
teme-te^(AA) de Domnul şi abate-te de la rău!
⁸ Aceasta va aduce sănătate trupului tău
şi răcorire oaselor^(AB) tale.
⁹ Cinsteşte^(AC) pe Domnul cu averile tale
şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău,
¹⁰ căci^(AD) atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug
şi teascurile tale vor geme de must.

¹¹ Fiule^(AE), nu dispreţui mustrarea Domnului
şi nu te mâhni de pedepsele Lui.
¹² Căci Domnul mustră pe cine iubeşte,
ca un părinte^(AF) pe copilul pe care-l iubeşte!
¹³ Ferice^(AG) de omul care găseşte înţelepciunea
şi de omul care capătă pricepere!
¹⁴ Căci câştigul^(AH) pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului,
şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;
¹⁵ ea este mai de preţ decât mărgăritarele
şi toate comorile^(AI) tale nu se pot asemui cu ea.
¹⁶ În dreapta ei este o viaţă lungă^(AJ);
în stânga ei, bogăţie şi slavă.
¹⁷ Căile^(AK) ei sunt nişte căi plăcute
şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice.
¹⁸ Ea este un pom de^(AL) viaţă pentru cei ce o apucă,
şi cei ce o au sunt fericiţi.
¹⁹ Prin înţelepciune a întemeiat Domnul^(AM) pământul
şi prin pricepere a întărit El cerurile;
²⁰ prin ştiinţa^(AN) Lui s-au deschis adâncurile
şi strecoară norii^(AO) roua.
²¹ Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi:
păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
²² Căci ele vor fi viaţa sufletului tău
şi podoaba^(AP) gâtului tău.
²³ Atunci^(AQ) vei merge cu încredere pe drumul tău,
şi piciorul nu ţi se va poticni.
²⁴ Când^(AR) te vei culca, vei fi fără teamă
şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
²⁵ Nu te teme nici de spaimă năpraznică^(AS),
nici de o năvălire din partea celor răi,
²⁶ căci Domnul va fi nădejdea ta
şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

²⁷ Nu opri o binefacere^(AT) celui ce are nevoie de ea
când poţi s-o faci.
²⁸ Nu^(AU) zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi;
îţi voi da mâine!”,
când ai de unde să dai!
²⁹ Nu gândi rău împotriva aproapelui tău
când locuieşte liniştit lângă tine.
³⁰ Nu te certa^(AV) fără pricină cu cineva,
când nu ţi-a făcut niciun rău.
³¹ Nu pizmui pe omul asupritor^(AW)
şi nu alege niciuna din căile lui!
³² Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi,
dar este prieten cu cei fără prihană^(AX).
³³ Blestemul^(AY) Domnului este în casa celui rău,
dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântează^(AZ).
³⁴ Când are a face cu cei batjocoritori,
Îşi bate joc^(BA) de ei,
dar celor smeriţi le dă har.
³⁵ Înţelepţii vor moşteni slava,
dar partea celor nebuni este ruşinea.