Add parallel Print Page Options

17 Mai bine o bucată(A) de pâine uscată cu pace,
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul(B) care face ruşine
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
Tigaia(C) lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
Cine(D) îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
Copiii copiilor sunt cununa(E) bătrânilor
şi părinţii sunt slava copiilor lor.
Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
Darurile par o(F) piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
Cine(G) acoperă o greşeală caută dragostea,
dar(H) cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11 Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai(I) bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13 Celui ce întoarce(J) rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă(K) cearta înainte de a se înteţi.
15 Cel(L) ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16 La ce slujeşte argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar(M) n-are minte.
17 Prietenul(N) adevărat iubeşte oricând
şi în nenorocire ajunge ca un frate.
18 Omul(O) fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său.
19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul
şi cine-şi(P) zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba(Q) stricată cade în nenorocire.
21 Cine(R) dă naştere unui nebun va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22 O inimă(S) veselă este un bun leac,
dar un(T) duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns
ca să sucească(U) şi căile dreptăţii.
24 Înţelepciunea(V) este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu nebun aduce necaz(W) tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să osândeşti(X) pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27 Cine(Y) îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa
şi cine are duhul potolit este un om priceput.
28 Chiar(Z) şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

18 Cel ursuz caută ce-i place lui,
se supără de orice lucru bun.
Nebunului nu-i este de învăţătură,
ci vrea să arate ce ştie el.
Când vine cel rău, vine şi dispreţul
şi, odată cu ruşinea, vine şi ocara.
Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape(AA) adânci;
izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi(AB) care curge întruna.
Nu(AC) este bine să ai în vedere faţa celui rău,
ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.
Vorbele nebunului aduc ceartă
şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.
Gura(AD) nebunului îi aduce pieirea
şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
Cuvintele(AE) bârfitorului sunt ca prăjiturile:
alunecă până în fundul măruntaielor.
Cine se leneveşte în lucrul lui
este frate(AF) cu cel ce nimiceşte.
10 Numele Domnului este un turn(AG) tare;
cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.
11 Averea(AH) este o cetate întărită pentru cel bogat;
în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
12 Înainte(AI) de pieire, inima omului se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea slavei.
13 Cine răspunde fără(AJ) să fi ascultat
face o prostie şi îşi trage ruşinea.
14 Duhul omului îl sprijină la boală.
Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?
15 O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa
şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
16 Darurile(AK) unui om îi fac loc
şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.
17 Cel care vorbeşte întâi în pricina lui pare că are dreptate,
dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.
18 Sorţul pune capăt neînţelegerilor
şi hotărăşte între cei puternici.
19 Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită
şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.
20 Din rodul(AL) gurii lui îşi satură omul trupul,
din venitul buzelor lui se satură.
21 Moartea(AM) şi viaţa sunt în puterea limbii;
oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
22 Cine(AN) găseşte o nevastă bună găseşte fericirea;
este un har pe care-l capătă de la Domnul.
23 Săracul vorbeşte rugându-se,
dar bogatul răspunde cu(AO) asprime.
24 Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui,
dar(AP) este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.

17 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
    decât o casă plină de petreceri[a] şi cu ceartă.

Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
    şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.

Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar Cel Ce testează inima este Domnul.

Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
    şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.

Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
    cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
    iar părinţii sunt slava copiilor lor.

Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
    cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.

Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
    orice face, el reuşeşte.

Cine acoperă o jignire caută dragostea,
    dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

10 O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
    decât o sută de lovituri pe cel prost.

11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
    un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
    decât un prost în nesăbuinţa lui.

13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
    nici răul nu-i va părăsi casa.

14 Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
    de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!

15 Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
    sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

16 Ce folos au banii în mâna celui prost?
    Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …

17 Prietenul iubeşte oricând,
    iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

18 Omul nechibzuit dă garanţie
    şi girează pentru semenul său.

19 Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
    cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.

20 Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
    şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.

21 Cine naşte un prost va avea întristare
    şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

22 O inimă veselă este un bun leac,
    dar un duh mâhnit usucă oasele.

23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
    ca să corupă căile dreptăţii.

24 Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
    dar ochii prostului o caută la capătul pământului.

25 Un fiu prost aduce întristare tatălui său
    şi amărăciune celei ce l-a născut.

26 Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
    nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

27 Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
    şi cel înţelept are un duh calm.[b]

28 Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
    şi priceput dacă-şi ţine gura.

18 Singuraticul caută ce-i place lui însuşi;
    el sfidează orice înţelepciune.

Cel prost nu-şi găseşte plăcerea în învăţătură,
    ci doar în a-şi face cunoscută părerea.

Când vine cel rău, vine şi dispreţul
    şi o dată cu ruşinea, vine şi ocara.

Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci;
    izvorul înţelepciunii este ca un pârâu curgător.

Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău,
    sau să nedreptăţeşti pe cel nevinovat la judecată.

Buzele prostului aduc ceartă
    şi gura lui cere lovituri.

Gura celui prost îi aduce ruina
    şi buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.

Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri;
    ele alunecă până în adâncul stomacului.

Cine este leneş în lucrul lui
    este confrate cu cel ce distruge.

10 Numele Domnului este un turn tare;
    cel drept fuge în el şi este protejat.

11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
    şi-o închipuie ca pe un zid înalt.

12 Înainte de pieire omul se îngâmfă,
    dar smerenia merge înaintea gloriei.

13 Cine răspunde fără să fi ascultat
    face o prostie şi îşi atrage ruşinea.

14 Duhul omului îl încurajează când este bolnav,
    dar cine poate sprijini un duh zdrobit?

15 Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă
    şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.

16 Un dar deschide uşi celui ce îl oferă
    şi-l duce înaintea celor mari.

17 Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate,
    până vine altul şi-i pune întrebări.

18 Aruncarea sorţului pune capăt neînţelegerilor
    şi decide între cei puternici.

19 Un frate nedreptăţit este mai greu de câştigat decât o cetate întărită
    şi neînţelegerile sunt ca porţile închise ale unei cetăţi.

20 Din rodul gurii lui omul îşi satură fiinţa
    şi din venitul buzelor lui se satură.

21 Viaţa şi moartea stau în puterea limbii,
    iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.

22 Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine[c]
    şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.

23 Săracul vorbeşte implorând milă,
    dar bogatul răspunde cu asprime.

24 Cine are mulţi prieteni poate ajunge la ruină,
    dar există un amic care ţine la tine mai mult decât un frate.

Footnotes

  1. Proverbe 17:1 TM: jertfe
  2. Proverbe 17:27 Sau: Cine îşi înfrânează cuvintele este un om înzestrat cu ştiinţă / şi cine are un duh calm este un om înţelept
  3. Proverbe 18:22 Probabil o aluzie la Gen. 2:18