Neemia 1-4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Rugăciunea lui Neemia

1 Istorisirea lui Neemia^(A), fiul lui Hacalia. În luna Chişleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, ² a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim. ³ Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile^(B) Ierusalimului sunt dărâmate^(C) şi porţile sunt arse de foc.” ⁴ Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor ⁵ şi am zis:

„Doamne^(D), Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu^(E) care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! ⁶ Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie^(F) deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind^(G) păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. ⁷ Te-am supărat^(H) şi n-am păzit^(I) poruncile Tale, legile şi orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise. ⁸ Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veţi păcătui^(J), vă voi risipi printre popoare, ⁹ dar^(K), dacă vă veţi întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar^(L) dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.’ ¹⁰ Ei^(M) sunt robii Tăi şi poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare şi prin mâna Ta cea tare. ¹¹ Ah, Doamne, să^(N) ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, care vor^(O) să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău şi fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul^(P) împăratului.

Neemia, la Ierusalim

2 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe^(Q), pe când vinul era înaintea lui, am^(R) luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. ² Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare^(S) a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică ³ şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul^(T) în veac! Cum să n-am faţa tristă când cetatea^(U) în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sunt arse de foc?” ⁴ Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor ⁵ şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” ⁶ Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec şi i-am hotărât o^(V) vreme. ⁷ Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda, ⁸ şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă^(W), pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci^(X) mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. ⁹ M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai-mari ai oastei şi nişte călăreţi. ¹⁰ Sanbalat, Horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.

Neemia îmbărbătează pe popor

¹¹ Am^(Y) ajuns la Ierusalim şi am rămas acolo trei zile. ¹² După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream. ¹³ Am ieşit noaptea pe Poarta^(Z) Văii şi m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului şi spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate^(AA) ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc. ¹⁴ Am trecut pe la Poarta^(AB) Izvorului şi pe la Iazul Împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. ¹⁵ M-am suit noaptea pe la^(AC) pârâu şi m-am uitat iarăşi cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii, şi astfel m-am întors. ¹⁶ Dregătorii nu ştiau unde fusesem şi ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. ¹⁷ Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de^(AD) ocară!” ¹⁸ Şi le-am istorisit cum mâna^(AE) cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm şi să zidim!” Şi s-au întărit^(AF) în această hotărâre bună. ¹⁹ Sanbalat, Horonitul, Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, Arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc^(AG) de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce faceţi voi acolo? Vă răsculaţi^(AH) împotriva împăratului?” ²⁰ Şi eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi, dar voi^(AI), n-aveţi nici parte, nici drept, nici aducere-aminte în Ierusalim.”

Dregerea zidurilor Ierusalimului

3 Marele preot Eliaşib^(AJ) s-a sculat împreună cu fraţii săi, preoţii, şi au zidit^(AK) Poarta Oilor. Au sfinţit-o şi i-au pus uşile; au sfinţit-o de la turnul Mea^(AL), până la turnul^(AM) lui Hananeel. ² Alături de Eliaşib au zidit şi oamenii^(AN) din Ierihon; alături de el a zidit şi Zacur, fiul lui Imri. ³ Fiii lui Senaa au zidit Poarta^(AO) Peştilor. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile^(AP), încuietorile şi zăvoarele. ⁴ Alături de ei, a lucrat la dregerea zidului Meremot fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; alături de ei a lucrat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; alături de ei a lucrat Ţadoc, fiul lui Baana; ⁵ alături de ei au lucrat tecoiţii, ai căror fruntaşi nu s-au supus în slujba^(AQ) Domnului. ⁶ Ioiada, fiul lui Paseah, şi Meşulam, fiul lui Besodia, au dres poarta^(AR) cea veche. Au acoperit-o cu scânduri şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. ⁷ Alături de ei au lucrat Melatia, Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, şi oamenii din Gabaon şi Miţpa, până la scaunul^(AS) dregătorului de dincoace de râul Eufrat; ⁸ alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, şi alături de el a lucrat Hanania, dintre făcătorii de mir. Au întărit Ierusalimul până la zidul cel lat^(AT). ⁹ Alături de ei a lucrat Refaia, fiul lui Hur, care era mai-mare peste jumătate din ţinutul Ierusalimului. ¹⁰ Alături de ei a lucrat, în faţa casei sale, Iedaia, fiul lui Harumaf, şi alături de el a lucrat Hatuş, fiul lui Haşabnia. ¹¹ O altă parte a zidului şi turnul^(AU) cuptoarelor au fost drese de Malchia, fiul lui Harim, şi de Haşub, fiul lui Pahat-Moab. ¹² Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai-marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului. ¹³ Hanun şi locuitorii Zanoahului au dres Poarta^(AV) Văii. Au zidit-o şi i-au pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. Ei au făcut o mie de coţi de zid până la Poarta^(AW) Gunoiului. ¹⁴ Malchia, fiul lui Recab, mai-marele peste ţinutul Bet-Hacheremului, a dres Poarta Gunoiului. A zidit-o şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. ¹⁵ Şalun, fiul lui Col-Hoze, mai-marele peste ţinutul Miţpa, a dres Poarta^(AX) Izvorului. A zidit-o, a acoperit-o cu scânduri şi i-a pus uşile, încuietorile şi zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe^(AY) lângă grădina împăratului, până la treptele care pogoară din cetatea lui David. ¹⁶ După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai-marele peste jumătate din ţinutul Bet-Ţurului, a lucrat la dregerea zidului până în faţa mormintelor lui David, până la iazul^(AZ) care fusese zidit şi până la casa vitejilor. ¹⁷ După el, au lucrat leviţii, Rehum, fiul lui Bani, şi alături de el a lucrat, pentru ţinutul său, Haşabia, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila. ¹⁸ După el, au lucrat fraţii lor, Bavai, fiul lui Henadad, mai-marele peste jumătate din ţinutul Cheila, ¹⁹ şi alături de el, Ezer, fiul lui Iosua, mai-marele Miţpei, a dres o altă parte a zidului, în faţa suişului casei armelor, în unghi^(BA). ²⁰ După el, Baruc, fiul lui Zabai, a dres cu râvnă o altă parte, de la unghi până la poarta casei marelui preot Eliaşib. ²¹ După el, Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ, a dres o altă parte, de la poarta casei lui Eliaşib până la capătul casei lui Eliaşib. ²² După el, au lucrat preoţii din împrejurimile Ierusalimului. ²³ După ei, Beniamin şi Haşub au lucrat în dreptul casei lor. După ei, Azaria, fiul lui Maaseia, fiul lui Anania, a lucrat lângă casa lui. ²⁴ După el, Binui, fiul lui Henadad, a dres o altă parte, de la casa lui Azaria până la unghi^(BB) şi până la colţ. ²⁵ Palal, fiul lui Uzai, a lucrat în faţa unghiului şi în faţa turnului de sus, care iese înainte din casa împăratului, lângă curtea^(BC) temniţei. După el, a lucrat Pedaia, fiul lui Pareoş. ²⁶ Slujitorii^(BD) Templului care locuiesc pe deal^(BE) au lucrat până în dreptul Porţii^(BF) Apelor, la răsărit, şi până în dreptul turnului care iese în afară. ²⁷ După el, tecoiţii au dres o altă parte în dreptul turnului celui mare, care iese în afară până la zidul dealului. ²⁸ Deasupra Porţii^(BG) Cailor, preoţii au lucrat fiecare înaintea casei lui. ²⁹ După ei, Ţadoc, fiul lui Imer, a lucrat înaintea casei lui. După el, a lucrat Şemaia, fiul lui Şecania, păzitorul porţii de la răsărit. ³⁰ După el, Hanania, fiul lui Şelemia, şi Hanun, al şaselea fiu al lui Ţalaf, au dres o altă parte a zidului. După ei, Meşulam, fiul lui Berechia, a lucrat în faţa odăii lui. ³¹ După el, Malchia, dintre argintari, a lucrat până la casele slujitorilor Templului şi negustorilor, în dreptul porţii Mifcad şi până la odaia de sus din colţ. ³² Argintarii şi negustorii au lucrat între odaia de sus din colţ şi Poarta Oilor.

Lucrările urmează

4 Când a auzit Sanbalat^(BH) că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei ² şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?” ³ Tobia^(BI), Amonitul, era lângă el şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui, o vulpe le va dărâma zidul lor de piatră.” ⁴ „Ascultă^(BJ), Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă^(BK) ocările lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi. ⁵ Nu le ierta^(BL) fărădelegea şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta, căci au necăjit pe cei ce zidesc.” ⁶ Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă. ⁷ Dar Sanbalat^(BM), Tobia, arabii, amoniţii şi asdodiţii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe. ⁸ S-au unit^(BN) toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni. ⁹ Ne-am^(BO) rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor. ¹⁰ Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.” ¹¹ Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” ¹² Şi iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi. ¹³ De aceea am pus în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor. ¹⁴ M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi^(BP) de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare^(BQ) şi înfricoşat şi luptaţi^(BR) pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” ¹⁵ Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit^(BS) planul şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. ¹⁶ Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda. ¹⁷ Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma. ¹⁸ Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. ¹⁹ Am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii. ²⁰ La sunetul trâmbiţei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul^(BT) nostru va lupta pentru noi.” ²¹ Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor. ²² În acelaşi timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.” ²³ Şi nu ne-am dezbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.