Mica 7

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor^(A) după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină^(B), dorită de sufletul meu! ² S-a dus omul de bine^(C) din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare^(D) întinde o cursă fratelui său. ³ Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul^(E) cere daruri, judecătorul^(F) cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână. ⁴ Cel mai bun dintre ei este^(G) ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. ⁵ Nu crede^(H) pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! ⁶ Căci fiul^(I) batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! ⁷ Eu însă voi privi^(J) spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. ⁸ Nu te bucura^(K) de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut^(L), mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul^(M) este Lumina mea! ⁹ Voi suferi^(N) mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină^(O) şi voi privi dreptatea Lui. ¹⁰ Când va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine^(P), ea, care-mi zicea: „Unde^(Q) este Domnul, Dumnezeul tău?” Ochii mei^(R) îşi vor vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci, ea va fi călcată în picioare ca noroiul^(S) de pe uliţă. ¹¹ În ziua^(T) când îţi vor zidi iarăşi zidurile, în ziua^(U) aceea ţi se vor lărgi hotarele. ¹² În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la râu, de la o mare la alta şi de la un munte la altul. ¹³ Dar, mai întâi, ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor^(V) rele. ¹⁴ Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale, care locuieşte singură în pădurea^(W) din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altădată. ¹⁵ „Îţi voi arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua^(X) când ai ieşit din ţara Egiptului.” ¹⁶ Neamurile vor vedea^(Y) lucrul acesta şi se vor ruşina cu toată puterea lor; vor pune mâna^(Z) la gură şi îşi vor astupa urechile. ¹⁷ Vor linge pulberea^(AA) ca şarpele; vor ieşi tremurând^(AB) ca târâtoarele pământului, afară din cetăţuile lor, vor veni^(AC) pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi se vor teme de Tine. ¹⁸ Care^(AD) Dumnezeu este ca Tine, care ierţi^(AE) nelegiuirea şi treci^(AF) cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine^(AG) mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! ¹⁹ El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi va arunca în fundul mării toate păcatele lor. ²⁰ Vei da^(AH) cu credincioşie lui Iacov şi vei ţine cu îndurare faţă de Avraam ce ai jurat^(AI) părinţilor noştri în zilele de odinioară.