³⁹ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat^(A), zicând: „Tată^(B), dacă este cu putinţă, depărtează^(C) de la Mine paharul acesta! Totuşi nu^(D) cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

⁴² S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!”

³⁶ El zicea: „Ava^(A)– adică ‘Tată’ –, Ţie toate^(B) lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi^(C) facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.”

⁴² zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu^(A) voia Mea, ci a Ta.”

¹⁶ Petru^(A) însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.