Matei 14:22-33

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Umblarea pe mare

²² Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. ²³ După^(A) ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase^(B), şi El era singur acolo. ²⁴ În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. ²⁵ Când se îngâna ziua cu noaptea^[a], Isus a venit la ei, umblând^(C) pe mare. ²⁶ Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat. ²⁷ Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” ²⁸ „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”. ²⁹ „Vino!” i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. ³⁰ Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” ³¹ Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” ³² Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. ³³ Cei ce erau în corabie au venit de s-au^(D) închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”