Marcu 8:31-15:39

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

³¹ Atunci a^(A) început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să învieze. ³² Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. ³³ Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” ³⁴ Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva^(B) să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ³⁵ Căci oricine^(C) va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui. ³⁶ Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? ³⁷ Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? ³⁸ Pentru că^(D) de oricine se^(E) va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

9 El le-a mai zis: „Adevărat^(F) vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia^(G) lui Dumnezeu venind cu putere”.

Schimbarea la faţă

² După^(H) şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor. ³ Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe^(I), de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. ⁴ Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi sta de vorbă cu Isus. ⁵ Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. ⁶ Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. ⁷ A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” ⁸ Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur şi n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. ⁹ Pe^(J) când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi. ¹⁰ Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi. ¹¹ Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că^(K) trebuie să vină întâi Ilie?” ¹² El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile, tot aşa după cum^(L) este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să^(M) fie defăimat. ¹³ Dar Eu vă spun că Ilie^(N) a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”

Vindecarea unui îndrăcit

¹⁴ Când^(O) au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei. ¹⁵ De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine. ¹⁶ El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?” ¹⁷ Şi un om din norod I-a răspuns^(P): „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. ¹⁸ Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” ¹⁹ „O, neam necredincios!” le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” ²⁰ L-au adus la El. Şi, cum a văzut^(Q) copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură. ²¹ Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el. ²² „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” ²³ Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă^(R) poţi’. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” ²⁴ Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” ²⁵ Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el”. ²⁶ Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!” ²⁷ Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. ²⁸ Când^(S) a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” ²⁹ „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³⁰ Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece. ³¹ Căci^(T) învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî şi a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia”. ³² Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

³³ Apoi^(U) au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” ³⁴ Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să ştie cine este cel mai mare. ³⁵ Atunci, Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva^(V) să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” ³⁶ Şi a luat^(W) un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în braţe şi le-a zis: ³⁷ „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu Mă primeşte pe Mine şi oricine^(X) Mă primeşte pe Mine nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.

Pricinile de păcătuire

³⁸ Ioan^(Y) I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi”. ³⁹ „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci^(Z) nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. ⁴⁰ Cine^(AA) nu este împotriva noastră este pentru noi. ⁴¹ Şi^(AB) oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. ⁴² Dar^(AC), dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. ⁴³ Dacă^(AD) mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁴ unde^(AE) viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁵ Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁶ unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁷ Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, ⁴⁸ unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁹ Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice^(AF) jertfă va fi sărată cu sare. ⁵⁰ Sarea este bună^(AG), dar, dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi^(AH) sare în voi înşivă şi să trăiţi^(AI) în pace unii cu alţii.”

Desfacerea căsătoriei

10 Isus a plecat^(AJ) de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe. ² Au^(AK) venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta. ³ Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” ⁴ „Moise^(AL)”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase”. ⁵ Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. ⁶ Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a^(AM) făcut parte bărbătească şi parte femeiască. ⁷ De aceea^(AN) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. ⁸ Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. ⁹ Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” ¹⁰ În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus. ¹¹ El le-a zis: „Oricine^(AO) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea ¹² şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte”.

Copilaşii

¹³ I-au^(AP) adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. ¹⁴ Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor^(AQ) ca ei. ¹⁵ Adevărat vă spun că oricine^(AR) nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!” ¹⁶ Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat

¹⁷ Tocmai^(AS) când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁸ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. ¹⁹ Cunoşti poruncile: ‘Să^(AT) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²⁰ El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea”. ²¹ Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară^(AU) în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” ²² Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii. ²³ Isus S-a uitat^(AV) împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” ²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce^(AW) se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” ²⁶ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” ²⁷ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la^(AX) Dumnezeu”.

Moştenirea vieţii veşnice

²⁸ Petru^(AY) a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie ³⁰ şi să^(AZ) nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. ³¹ Mulţi^(BA) din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³² Ei^(BB) erau pe drum şi se suiau la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat^(BC) iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. ³³ „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, ³⁴ care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

³⁵ Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit^(BD) la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere”. ³⁶ El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?” ³⁷ „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta”. ³⁸ Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” ³⁹ „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi, ⁴⁰ dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită”. ⁴¹ Cei zece, când au auzit^(BE) lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. ⁴² Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi^(BF) că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. ⁴³ Dar^(BG) între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru ⁴⁴ şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. ⁴⁵ Căci Fiul^(BH) omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi^(BI) dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Orbul Bartimeu

⁴⁶ Au^(BJ) ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos, lângă drum, şi cerea de milă. ⁴⁷ El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁸ Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁹ Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă”. ⁵⁰ Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus. ⁵¹ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea”. ⁵² Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa^(BK) ta te-a mântuit”. Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.

Intrarea în Ierusalim

11 Când s-au apropiat^(BL) de Ierusalim şi au fost lângă Betfaghe şi Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi ² şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. ³ Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce faceţi lucrul acesta?’ să răspundeţi: ‘Domnul are trebuinţă de el’. Şi îndată îl va trimite înapoi aici.” ⁴ Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară, lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat. ⁵ Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?” ⁶ Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece. ⁷ Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el. ⁸ Mulţi^(BM) oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. ⁹ Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana^(BN)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! ¹⁰ Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana^(BO) în cerurile preaînalte!” ¹¹ Isus^(BP) a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat

¹² A^(BQ) doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit. ¹³ A zărit^(BR) de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. ¹⁴ Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!”Şi ucenicii au auzit aceste vorbe. ¹⁵ Au^(BS) ajuns în Ierusalim şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei. ¹⁶ Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. ¹⁷ Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: ‘Casa^(BT) Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?’ Dar voi^(BU) aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” ¹⁸ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au^(BV) auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot^(BW) norodul era uimit de învăţătura Lui. ¹⁹ Ori de câte ori se însera, Isus ieşea din cetate.

Puterea credinţei

²⁰ Dimineaţa^(BX), când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. ²¹ Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”. ²² Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevărat^(BY) vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. ²⁴ De aceea vă spun că orice^(BZ) lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. ²⁵ Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi^(CA) orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. ²⁶ Dar dacă^(CB) nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.”

Puterea lui Isus

²⁷ S-au dus din nou în Ierusalim. Şi^(CC), pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii ²⁸ şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?” ²⁹ Isus le-a răspuns: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Răspundeţi-Mi la ea şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni? Răspundeţi-Mi!” ³¹ Ei însă vorbeau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Dar de ce nu l-aţi crezut?’ ³² Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, se temeau de norod, căci toţi^(CD) socoteau că Ioan a fost în adevăr un proroc.” ³³ Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri”.

Pilda vierilor

12 Isus a^(CE) început pe urmă să le vorbească în pilde.

„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară. ² La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei. ³ Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ⁴ A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit. ⁵ A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. ⁶ Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă l-a trimis şi pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el. ⁷ Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moştenitorul, veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră’. ⁸ Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie. ⁹ Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia şi via o va da altora. ¹⁰ Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra^(CF) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; ¹¹ Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri’?” ¹² Ei^(CG) căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat.

Birul cezarului

¹³ Apoi^(CH) au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni ca să-L prindă cu vorba. ¹⁴ Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu? ¹⁵ Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban^[a] ca să-l văd.” ¹⁶ I-au adus un ban, şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. ¹⁷ Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Şi se mirau foarte mult de El.

Despre înviere

¹⁸ Saducheii^(CI), care^(CJ) zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare: ¹⁹ „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise^(CK): Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său. ²⁰ Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş. ²¹ Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. ²² Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. ²³ La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.” ²⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? ²⁵ Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor^(CL) fi ca îngerii în ceruri. ²⁶ În ceea ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu^(CM) sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ ²⁷ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul^(CN) din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” ²⁹ Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă^(CO), Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’ ³⁰ şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi. ³¹ Iar a doua este următoarea: ‘Să^(CP) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” ³² Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că^(CQ) nu este altul afară de El, ³³ şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este^(CR) mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.” ³⁴ Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi^(CS) nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Al cui fiu este Hristosul?

³⁵ Pe când^(CT) învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? ³⁶ Însuşi David, fiind insuflat de^(CU) Duhul Sfânt, a zis:

‘Domnul a zis^(CV) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’

³⁷ Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

Mustrarea cărturarilor

³⁸ În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le^(CW) zicea: „Păziţi-vă^(CX) de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă^(CY) lumea plecăciuni prin pieţe. ³⁹ Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; ⁴⁰ casele văduvelor le mănâncă^(CZ) şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”

Văduva săracă

⁴¹ Isus^(DA) şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în^(DB) vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. ⁴² A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi^[b], care fac un gologan^[c]. ⁴³ Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această^(DC) văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, ⁴⁴ căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot^(DD) ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască”.

Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

13 Când a ieşit^(DE) Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!” ² Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu^(DF) va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” ³ Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: ⁴ „Spune-ne^(DG) când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” ⁵ Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă^(DH) să nu vă înşele cineva. ⁶ Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi. ⁷ Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸ Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste^(DI) lucruri vor fi începutul durerilor. ⁹ Luaţi seama^(DJ) la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. ¹⁰ Mai^(DK) întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. ¹¹ Când^(DL) vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci^(DM) Duhul Sfânt. ¹² Fratele va^(DN) da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. ¹³ Veţi^(DO) fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine^(DP) va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

Îndemn la veghere

¹⁴ Când^(DQ) veţi vedea urâciunea pustiirii stând^(DR) acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei^(DS) ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. ¹⁵ Cine va fi pe acoperişul casei să nu se pogoare şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. ¹⁶ Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. ¹⁷ Vai^(DT) de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Pentru că^(DU) în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată. ²⁰ Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. ²¹ Dacă vă va zice cineva atunci^(DV): ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. ²² Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. ²³ Păziţi-vă^(DW); iată că vi le-am spus toate dinainte. ²⁴ Dar, în^(DX) zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, ²⁵ stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. ²⁶ Atunci^(DY) se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. ²⁷ Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. ²⁸ Luaţi^(DZ) învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele^(EA) Mele nu vor trece. ³² Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Luaţi seama^(EB), vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. ³⁴ Se^(EC) va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze. ³⁵ Vegheaţi^(ED) dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. ³⁶ Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. ³⁷ Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’”

Sfatul împotriva lui Isus

14 După două^(EE) zile era Praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare. ² Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod”.

Mirul turnat pe capul lui Isus

³ Pe^(EF) când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. ⁴ Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? ⁵ Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei^[d] şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. ⁶ Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine, ⁷ căci pe^(EG) săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. ⁸ Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. ⁹ Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” ¹⁰ Iuda^(EH) Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. ¹¹ Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.

Prăznuirea Paştelor

¹² În^(EI) ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:

„Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”

¹³ El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate. Acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un urcior cu apă, mergeţi după el. ¹⁴ Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’ ¹⁵ Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata; acolo să pregătiţi pentru noi.” ¹⁶ Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. ¹⁷ Seara^(EJ), Isus a venit cu cei doisprezece. ¹⁸ Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde”. ¹⁹ Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” ²⁰ „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. ²¹ Fiul omului^(EK), negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”

Cina cea de taină

²² Pe când^(EL) mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” ²³ Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el. ²⁴ Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. ²⁵ Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Înştiinţarea lui Petru

²⁶ După ce^(EM) au cântat cântările de laudă, au ieşit în Muntele Măslinilor. ²⁷ Isus^(EN) le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate^(EO) Păstorul, şi oile vor fi risipite’. ²⁸ Dar, după^(EP) ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” ²⁹ Petru^(EQ) i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea”. ³⁰ Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”. ³¹ Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”. Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani

³² S-au^(ER) dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga”. ³³ A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare. ³⁴ El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare^(ES) de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!” ³⁵ Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. ³⁶ El zicea: „Ava^(ET)– adică ‘Tată’ –, Ţie toate^(EU) lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi^(EV) facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” ³⁷ Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? ³⁸ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul^(EW) este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” ³⁹ S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte. ⁴⁰ Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă. ⁴¹ În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A^(EX) venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor. ⁴² Sculaţi-vă^(EY); haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

Prinderea lui Isus

⁴³ Şi^(EZ) îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni. ⁴⁴ Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază”. ⁴⁵ Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult. ⁴⁶ Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins. ⁴⁷ Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea. ⁴⁸ Isus^(FA) a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. ⁴⁹ În toate zilele am fost la voi şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să^(FB) se împlinească Scripturile.” ⁵⁰ Atunci^(FC), toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. ⁵¹ După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el, ⁵² dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.

Isus osândit de Sinedriu

⁵³ Pe^(FD) Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii. ⁵⁴ Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a şezut jos împreună cu aprozii şi se încălzea la para focului. ⁵⁵ Preoţii^(FE) cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. ⁵⁶ Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. ⁵⁷ Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui şi au zis: ⁵⁸ „Noi L-am auzit zicând: ‘Eu^(FF) voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti’.” ⁵⁹ Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. ⁶⁰ Atunci^(FG), marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?” ⁶¹ Isus^(FH) tăcea şi nu răspundea nimic. Marele^(FI) preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” ⁶² „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Şi^(FJ) veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” ⁶³ Atunci, marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? ⁶⁴ Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. ⁶⁵ Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Proroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.

Tăgăduirea lui Petru

⁶⁶ Pe^(FK) când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. ⁶⁷ Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!” ⁶⁸ El s-a lepădat şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici”. Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul. ⁶⁹ Când^(FL) l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia”. ⁷⁰ Şi el s-a lepădat din nou. După^(FM) puţină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia, căci^(FN) eşti galileean şi graiul tău seamănă cu al lor”. ⁷¹ Atunci, el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!” ⁷² Îndată^(FO) a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

Isus înaintea lui Pilat

15 Dimineaţa^(FP), preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat. ² Pilat^(FQ) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. ³ Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. ⁴ Pilat^(FR) L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” ⁵ Isus^(FS) n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

Hotărârea de moarte întărită

⁶ La^(FT) fiecare Praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei. ⁷ În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. ⁸ Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. ⁹ Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” ¹⁰ Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. ¹¹ Dar preoţii^(FU) cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba. ¹² Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?” ¹³ Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!” ¹⁴ „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!” ¹⁵ Pilat^(FV) a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. ¹⁶ Ostaşii^(FW) au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. ¹⁷ L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. ¹⁸ Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” ¹⁹ Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. ²⁰ După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

²¹ Au^(FX) silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus. ²² Şi^(FY) au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpăţânii”. ²³ I-au^(FZ) dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. ²⁴ După ce L-au răstignit, I-au^(GA) împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. ²⁵ Când L-au răstignit, era^(GB) ceasul al treilea. ²⁶ Deasupra Lui era scrisă^(GC) vina Lui: „Împăratul iudeilor”. ²⁷ Împreună^(GD) cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui. ²⁸ Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A^(GE) fost pus în numărul celor fărădelege”.

Batjocurile trecătorilor

²⁹ Trecătorii^(GF) îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, ³⁰ mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pogoară-Te de pe cruce!” ³¹ Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine Însuşi nu Se poate mântui! ³² Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei^(GG) răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El.

Moartea lui Isus

³³ La ceasul^(GH) al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. ³⁴ Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli^(GI), Eli, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” ³⁵ Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!” ³⁶ Şi unul din ei a alergat^(GJ) de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat^(GK) să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!” ³⁷ Dar^(GL) Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. ³⁸ Perdeaua^(GM) dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos. ³⁹ Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, când a văzut^(GN) că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”