Marcu 6:7-32

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁷ Atunci^(A) a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. ⁸ Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; ⁹ să^(B) se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. ¹⁰ Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. ¹¹ Şi^(C), dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi^(D)îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” ¹² Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. ¹³ Scoteau mulţi draci şi^(E) ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezătorul

¹⁴ Împăratul Irod a auzit^(F) vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el”. ¹⁵ Alţii^(G) ziceau: „Este Ilie”. Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci”. ¹⁶ Dar^(H) Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi”. ¹⁷ Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. ¹⁸ Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi^(I) este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” ¹⁹ Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, ²⁰ căci Irod se temea^(J) de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere. ²¹ Totuşi^(K) a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua^(L) naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. ²² Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da”. ²³ Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori^(M) ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea”. ²⁴ Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul”. ²⁵ Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul”. ²⁶ Împăratul^(N) s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. ²⁷ A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, ²⁸ l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. ²⁹ Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Înmulţirea pâinilor

³⁰ Apostolii^(O) s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. ³¹ Isus^(P) le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”. Căci erau^(Q) mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. ³² Au^(R) plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.