Marcu 15-16

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Isus înaintea lui Pilat

15 Dimineaţa^(A), preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat. ² Pilat^(B) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. ³ Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. ⁴ Pilat^(C) L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” ⁵ Isus^(D) n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

Hotărârea de moarte întărită

⁶ La^(E) fiecare Praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei. ⁷ În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. ⁸ Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. ⁹ Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” ¹⁰ Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. ¹¹ Dar preoţii^(F) cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba. ¹² Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?” ¹³ Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!” ¹⁴ „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!” ¹⁵ Pilat^(G) a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. ¹⁶ Ostaşii^(H) au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. ¹⁷ L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. ¹⁸ Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” ¹⁹ Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. ²⁰ După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

²¹ Au^(I) silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus. ²² Şi^(J) au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpăţânii”. ²³ I-au^(K) dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. ²⁴ După ce L-au răstignit, I-au^(L) împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. ²⁵ Când L-au răstignit, era^(M) ceasul al treilea. ²⁶ Deasupra Lui era scrisă^(N) vina Lui: „Împăratul iudeilor”. ²⁷ Împreună^(O) cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui. ²⁸ Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A^(P) fost pus în numărul celor fărădelege”.

Batjocurile trecătorilor

²⁹ Trecătorii^(Q) îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, ³⁰ mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pogoară-Te de pe cruce!” ³¹ Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine Însuşi nu Se poate mântui! ³² Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei^(R) răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El.

Moartea lui Isus

³³ La ceasul^(S) al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. ³⁴ Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli^(T), Eli, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” ³⁵ Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!” ³⁶ Şi unul din ei a alergat^(U) de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat^(V) să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!” ³⁷ Dar^(W) Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. ³⁸ Perdeaua^(X) dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos. ³⁹ Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, când a văzut^(Y) că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” ⁴⁰ Acolo^(Z) erau şi nişte femei care priveau de^(AA) departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, ⁴¹ care, pe când era El în Galileea, mergeau^(AB) după El şi-I slujeau, şi multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.

Îngroparea lui Isus

⁴² Când^(AC) s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, ⁴³ a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta^(AD) Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. ⁴⁴ Pilat s-a mirat că murise aşa de curând. A chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. ⁴⁵ După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. ⁴⁶ Şi^(AE) Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. ⁴⁷ Maria Magdalena şi Maria mama lui Iose se uitau unde-L puneau.

Învierea lui Isus

16 După ce a trecut^(AF) ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. ² În^(AG) ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. ³ Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” ⁴ Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. ⁵ Au^(AH) intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. ⁶ El^(AI) le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. ⁷ Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea, cum^(AJ) v-a spus.” ⁸ Ele au ieşit din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi^(AK) n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

Arătările lui Isus după înviere

⁹ (Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a^(AL) arătat mai întâi Mariei Magdalena, din^(AM) care scosese şapte draci. ¹⁰ Ea^(AN) s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. ¹¹ Când au auzit ei^(AO) că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. ¹² După aceea, S-a arătat într-alt chip la^(AP) doi dintre ei pe drum, când se duceau la ţară. ¹³ Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. ¹⁴ În sfârşit^(AQ), S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.

Trimiterea celor unsprezece

¹⁵ Apoi^(AR) le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi^(AS) propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. ¹⁶ Cine^(AT) va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar^(AU) cine nu va crede va fi osândit. ¹⁷ Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în^(AV) Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în^(AW) limbi noi, ¹⁸ vor lua în mână şerpi^(AX), dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi^(AY) vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” ¹⁹ Domnul Isus, după^(AZ) ce a vorbit cu ei, S-a^(BA) înălţat la cer şi a^(BB) şezut la dreapta lui Dumnezeu. ²⁰ Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi^(BC) întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)