12 Apoi a început să le vorbească în pilde:

– Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn de pază.[a] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. La vremea roadelor a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei partea cuvenită din roadele viei.

Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis din nou la ei un alt sclav, dar şi pe acesta l-au bătut peste cap şi l-au înjosit. A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, şi apoi încă mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.

Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“

Dar viticultorii aceia şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră!“ Şi l-au apucat, l-au omorât şi l-au scos afară din vie.

Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-aţi citit acest loc din Scriptură unde scrie:

„Piatra pe care au respins-o zidarii
    a devenit piatra din capul unghiului.
11 Domnul a făcut acest lucru
    şi este minunat în ochii noştri!“?[b]

12 Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus pilda. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.

Tributul datorat Cezarului

13 I-au trimis la El pe câţiva dintre farisei şi dintre irodieni[c] ca să-L prindă în cursă cu vorba. 14 Ei au venit şi I-au zis:

– Învăţătorule, ştim că eşti corect, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa omului, ci îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului[d] sau nu? Să plătim sau să nu plătim?

15 El însă, înţelegând ipocrizia lor, le-a zis:

– De ce Mă puneţi la încercare? Aduceţi-Mi un denar[e], să-l văd!

16 Ei I-au adus. Isus i-a întrebat:

– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, I-au răspuns ei.

17 Isus le-a zis:

– Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![f]

Ei au rămas uimiţi de El.

Despre înviere

18 Au venit la El saducheii[g], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

19 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[h] 20 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. 21 Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. 22 Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. 23 La înviere, (când se vor scula,)[i] soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

24 Isus le-a răspuns:

– Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. 26 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“[j]? 27 El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!

Cea mai mare poruncă

28 Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:

– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

29 Isus i-a răspuns:

– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.[k] 30 Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“[l] (Aceasta este cea dintâi poruncă.)[m] 31 Iar a doua este următoarea: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“[n] Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

32 Cărturarul I-a zis:

– Bine, Învăţătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33 şi că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuţi este mult mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.

34 Când a văzut Isus că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis:

– Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

35 În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat:

– Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36 David însuşi, în Duhul Sfânt, spune:

„Domnul I-a zis Domnului meu:[o]
    «Şezi la dreapta Mea,
până-Ţi voi pune duşmanii
    sub picioare!»“[p]

37 David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

38 În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe 39 şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. 40 Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă şi dărnicia ei

41 S-a aşezat în faţa vistieriei[q] Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta[r], care fac un codrantes[s].

43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, 44 pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“

Footnotes

  1. Marcu 12:1 Vezi Is. 5:1-2, 7
  2. Marcu 12:11 Vezi Ps. 118:22, 23
  3. Marcu 12:13 Susţinători ai dinastiei irodiene; irodienii erau partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană, deci erau favorabili tributului, pe când fariseii erau nişte naţionalişi moderaţi, care nu agreau tributul
  4. Marcu 12:14 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.); şi în vs. 16-17
  5. Marcu 12:15 Moneda romană obişnuită în acele vremuri; pe o parte avea chipul împăratului roman iar pe cealaltă o inscripţie care susţinea că acesta este divin
  6. Marcu 12:17 Probabil o aluzie la pretenţia afirmaţiei de pe reversul monedei; vezi nota de la v. 15
  7. Marcu 12:18 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoţeşti; respectau legea scrisă, însă respingeau învăţăturile despre înviere, îngeri şi duhuri (vezi F.A. 23:8)
  8. Marcu 12:19 Vezi Deut. 25:5-6; în cf. cu legea leviratului (lat. levir, „cumnat“), fiul care avea să se nască era moştenitorul celui decedat, pentru a-i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei şi pentru a-i asigura văduvei un trai liniştit
  9. Marcu 12:23 Cele mai timpurii şi mai importante mss nu conţin aceste cuvinte
  10. Marcu 12:26 Vezi Ex. 3:6
  11. Marcu 12:29 Sau: Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul
  12. Marcu 12:30 Vezi Deut. 6:4-5
  13. Marcu 12:30 Multe mss importante nu conţin această propoziţie
  14. Marcu 12:31 Vezi Lev. 19:18
  15. Marcu 12:36 În TM cuvintele pentru Domnul sunt diferite: Domnul (YHWH) i-a zis Stăpânului (Adoni) meu; în textul grecesc: Domnul (Kurios) i-a zis Domnului (Kurios) meu
  16. Marcu 12:36 Vezi Ps. 110:1
  17. Marcu 12:41 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei; Mişna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiţie: 300 î.Cr.-200 d.Cr.) atestă existenţa a 13 astfel de cutii în Templu; şi în v. 43
  18. Marcu 12:42 Un lepton era jumătate de cvadrant (vezi nota următoare) şi a 128-a parte dintr-un denar (vezi nota de la 6:37)
  19. Marcu 12:42 Sau: cvadrant, cea mai mică monedă romană din bronz; a 4-a parte dintr-un as (vezi nota de la Mt. 10:29) şi a 64-a dintr-un denar (vezi nota de la 6:37)

Pilda vierilor

12 Isus a(A) început pe urmă să le vorbească în pilde.

„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit. A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă l-a trimis şi pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el. Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moştenitorul, veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră’. Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie. Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia şi via o va da altora. 10 Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra(B) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; 11 Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri’?” 12 Ei(C) căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat.

Birul cezarului

13 Apoi(D) au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni ca să-L prindă cu vorba. 14 Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu? 15 Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban[a] ca să-l văd.” 16 I-au adus un ban, şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. 17 Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Şi se mirau foarte mult de El.

Despre înviere

18 Saducheii(E), care(F) zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare: 19 „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise(G): Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său. 20 Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş. 21 Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. 22 Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. 23 La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.” 24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor(H) fi ca îngerii în ceruri. 26 În ceea ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu(I) sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ 27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”

Cea mai mare poruncă

28 Unul(J) din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă(K), Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’ 30 şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi. 31 Iar a doua este următoarea: ‘Să(L) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32 Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că(M) nu este altul afară de El, 33 şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este(N) mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.” 34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi(O) nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Al cui fiu este Hristosul?

35 Pe când(P) învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36 Însuşi David, fiind insuflat de(Q) Duhul Sfânt, a zis:

‘Domnul a zis(R) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’

37 Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

Mustrarea cărturarilor

38 În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le(S) zicea: „Păziţi-vă(T) de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă(U) lumea plecăciuni prin pieţe. 39 Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; 40 casele văduvelor le mănâncă(V) şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”

Văduva săracă

41 Isus(W) şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în(X) vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. 42 A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi[b], care fac un gologan[c]. 43 Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această(Y) văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, 44 căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot(Z) ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască”.

Footnotes

  1. Marcu 12:15 Greceşte: dinar.
  2. Marcu 12:42 Greceşte: codrantes = 1/64 dintr-un dinar.
  3. Marcu 12:42 Greceşte: codrantes = 1/64 dintr-un dinar.

The Parable of the Tenants(A)

12 Jesus then began to speak to them in parables: “A man planted a vineyard.(B) He put a wall around it, dug a pit for the winepress and built a watchtower. Then he rented the vineyard to some farmers and moved to another place. At harvest time he sent a servant to the tenants to collect from them some of the fruit of the vineyard. But they seized him, beat him and sent him away empty-handed. Then he sent another servant to them; they struck this man on the head and treated him shamefully. He sent still another, and that one they killed. He sent many others; some of them they beat, others they killed.

“He had one left to send, a son, whom he loved. He sent him last of all,(C) saying, ‘They will respect my son.’

“But the tenants said to one another, ‘This is the heir. Come, let’s kill him, and the inheritance will be ours.’ So they took him and killed him, and threw him out of the vineyard.

“What then will the owner of the vineyard do? He will come and kill those tenants and give the vineyard to others. 10 Haven’t you read this passage of Scripture:

“‘The stone the builders rejected
    has become the cornerstone;(D)
11 the Lord has done this,
    and it is marvelous in our eyes’[a]?”(E)

12 Then the chief priests, the teachers of the law and the elders looked for a way to arrest him because they knew he had spoken the parable against them. But they were afraid of the crowd;(F) so they left him and went away.(G)

Paying the Imperial Tax to Caesar(H)

13 Later they sent some of the Pharisees and Herodians(I) to Jesus to catch him(J) in his words. 14 They came to him and said, “Teacher, we know that you are a man of integrity. You aren’t swayed by others, because you pay no attention to who they are; but you teach the way of God in accordance with the truth. Is it right to pay the imperial tax[b] to Caesar or not? 15 Should we pay or shouldn’t we?”

But Jesus knew their hypocrisy. “Why are you trying to trap me?” he asked. “Bring me a denarius and let me look at it.” 16 They brought the coin, and he asked them, “Whose image is this? And whose inscription?”

“Caesar’s,” they replied.

17 Then Jesus said to them, “Give back to Caesar what is Caesar’s and to God what is God’s.”(K)

And they were amazed at him.

Marriage at the Resurrection(L)

18 Then the Sadducees,(M) who say there is no resurrection,(N) came to him with a question. 19 “Teacher,” they said, “Moses wrote for us that if a man’s brother dies and leaves a wife but no children, the man must marry the widow and raise up offspring for his brother.(O) 20 Now there were seven brothers. The first one married and died without leaving any children. 21 The second one married the widow, but he also died, leaving no child. It was the same with the third. 22 In fact, none of the seven left any children. Last of all, the woman died too. 23 At the resurrection[c] whose wife will she be, since the seven were married to her?”

24 Jesus replied, “Are you not in error because you do not know the Scriptures(P) or the power of God? 25 When the dead rise, they will neither marry nor be given in marriage; they will be like the angels in heaven.(Q) 26 Now about the dead rising—have you not read in the Book of Moses, in the account of the burning bush, how God said to him, ‘I am the God of Abraham, the God of Isaac, and the God of Jacob’[d]?(R) 27 He is not the God of the dead, but of the living. You are badly mistaken!”

The Greatest Commandment(S)

28 One of the teachers of the law(T) came and heard them debating. Noticing that Jesus had given them a good answer, he asked him, “Of all the commandments, which is the most important?”

29 “The most important one,” answered Jesus, “is this: ‘Hear, O Israel: The Lord our God, the Lord is one.[e] 30 Love the Lord your God with all your heart and with all your soul and with all your mind and with all your strength.’[f](U) 31 The second is this: ‘Love your neighbor as yourself.’[g](V) There is no commandment greater than these.”

32 “Well said, teacher,” the man replied. “You are right in saying that God is one and there is no other but him.(W) 33 To love him with all your heart, with all your understanding and with all your strength, and to love your neighbor as yourself is more important than all burnt offerings and sacrifices.”(X)

34 When Jesus saw that he had answered wisely, he said to him, “You are not far from the kingdom of God.”(Y) And from then on no one dared ask him any more questions.(Z)

Whose Son Is the Messiah?(AA)(AB)

35 While Jesus was teaching in the temple courts,(AC) he asked, “Why do the teachers of the law say that the Messiah is the son of David?(AD) 36 David himself, speaking by the Holy Spirit,(AE) declared:

“‘The Lord said to my Lord:
    “Sit at my right hand
until I put your enemies
    under your feet.”’[h](AF)

37 David himself calls him ‘Lord.’ How then can he be his son?”

The large crowd(AG) listened to him with delight.

Warning Against the Teachers of the Law

38 As he taught, Jesus said, “Watch out for the teachers of the law. They like to walk around in flowing robes and be greeted with respect in the marketplaces, 39 and have the most important seats in the synagogues and the places of honor at banquets.(AH) 40 They devour widows’ houses and for a show make lengthy prayers. These men will be punished most severely.”

The Widow’s Offering(AI)

41 Jesus sat down opposite the place where the offerings were put(AJ) and watched the crowd putting their money into the temple treasury. Many rich people threw in large amounts. 42 But a poor widow came and put in two very small copper coins, worth only a few cents.

43 Calling his disciples to him, Jesus said, “Truly I tell you, this poor widow has put more into the treasury than all the others. 44 They all gave out of their wealth; but she, out of her poverty, put in everything—all she had to live on.”(AK)

Footnotes

  1. Mark 12:11 Psalm 118:22,23
  2. Mark 12:14 A special tax levied on subject peoples, not on Roman citizens
  3. Mark 12:23 Some manuscripts resurrection, when people rise from the dead,
  4. Mark 12:26 Exodus 3:6
  5. Mark 12:29 Or The Lord our God is one Lord
  6. Mark 12:30 Deut. 6:4,5
  7. Mark 12:31 Lev. 19:18
  8. Mark 12:36 Psalm 110:1