Luca 24:13-35

Nouă Traducere În Limba Română

Pe drumul spre Emaus

¹³ În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii^[a] de Ierusalim. ¹⁴ Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră. ¹⁵ În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei. ¹⁶ Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. ¹⁷ El i-a întrebat:

– Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?

Ei s-au oprit, uitându-se trişti, ¹⁸ iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns:

– Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!

¹⁹ – Ce anume? i-a întrebat El.

– Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. ²⁰ Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. ²¹ Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! ²² Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt ²³ şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte. ²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.

²⁵ El le-a zis:

– O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii! ²⁶ Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?

²⁷ Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

²⁸ Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹ Dar ei au stăruit de El, zicând:

– Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite!

Astfel El a intrat să rămână cu ei. ³⁰ În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o şi le-a dat-o. ³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³² Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi)^[b] când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“ ³³ S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei. ³⁴ Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“ ³⁵ Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.