Luca 18:9-14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pilda vameşului şi a fariseului

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care^(A) se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. ¹⁰ „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. ¹¹ Fariseul sta^(B) în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule^(C), Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ ¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci^(D) oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”