12 Apoi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi. 14 Şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“

Pilda celor invitaţi la cină

15 Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis:

– Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!

16 Însă Isus i-a răspuns:

– Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi. 17 La ora cinei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, căci acum toate sunt gata!»

18 Dar toţi, unul după altul, au început să se scuze.[a] Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“

19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“

20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat şi de aceea nu pot să vin!“

21 Când sclavul s-a întors, l-a înştiinţat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: „Ieşi repede pe străzile şi pe aleile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi şi pe cei şchiopi!“

22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri şi pe cărări şi sileşte-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitaţi nu va gusta din cina mea!“

Read full chapter

Footnotes

  1. Luca 14:18 În cultura vremii acest refuz era considerat o foarte mare jignire după ce, iniţial, fiecare confirmase prezenţa (vezi vs. 16, 17); obiceiul era ca oaspeţii să primească o invitaţie iniţială, iar apoi, când totul era pregătit, erau anunţaţi să vină la ospăţ