Naşterea lui Ioan Botezătorul

⁵⁷ Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu. ⁵⁸ Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se^(A) bucurau împreună cu ea. ⁵⁹ În^(B) ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. ⁶⁰ Dar mama lui a luat cuvântul, şi a zis: „Nu^(C). Ci are să se cheme Ioan.” ⁶¹ Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta”, ⁶² şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele. ⁶³ Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan^(D)”. Şi toţi s-au minunat. ⁶⁴ În clipa aceea^(E), i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu. ⁶⁵ Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos^(F) al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau le păstrau^(G) în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna^(H) Domnului era într-adevăr cu el.