22 Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l-a cumpărat, care nu este parte din moşia lui, 23 preotul să socotească cât trebuie să fie preţul până la anul de veselie, iar el să plătească în aceeaşi zi evaluarea ta, ca un lucru închinat Domnului. 24 În anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moşia căruia făcea parte.

Read full chapter