Add parallel Print Page Options

22 Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia(A) lui, 23 preotul(B) să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului. 24 În anul de(C) veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.

Read full chapter