¹⁸ Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe cei din poporul tău, ci să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.

⁴⁰ Toată Legea şi Profeţii^[a] depind^[b] de aceste două porunci.

Dragostea faţă de semen

⁸ Să nu datoraţi nimănui nimic, în afară de dragoste, pentru că acela care-şi iubeşte semenul a împlinit Legea, ⁹ întrucât „Să nu comiţi adulter“; „Să nu ucizi“; „Să nu furi“; „Să nu pofteşti“^[a], şi orice altă poruncă, sunt cuprinse în această afirmaţie: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi!“^{[b] 10} Dragostea nu-i face rău semenului, deci dragostea este împlinirea Legii.

¹⁴ Căci întreaga Lege se poate rezuma la o singură poruncă: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“^[a]

⁵ Scopul unei astfel de porunci este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă fără ipocrizie.