Add parallel Print Page Options

40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci(A) a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” Un glas(B) strigă: „Pregătiţi(C) în pustie calea Domnului, neteziţi(D) în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă(E) în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.” Un glas zice: „Strigă!” – Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” – „Orice(F) făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul(G) Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul(H) Dumnezeului nostru rămâne în veac. Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru! 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul(I) Lui. Iată că plata(J) este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Îşi va paşte(K) turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

Read full chapter

Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu

40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!
    zice Dumnezeul vostru.
Vorbiţi blând Ierusalimului
    şi strigaţi-i
că truda lui s-a sfârşit,
    că vina lui este ispăşită,
căci a primit din mâna Domnului
    pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

„Un glas strigă în pustie:
    «Pregătiţi calea Domnului,[a]
neteziţi în deşert
    un drum pentru Dumnezeul nostru![b]
Orice vale va fi înălţată
    şi orice munte şi deal va fi aplecat;
orice râpă va deveni netedă
    şi orice povârniş se va preface în câmpie.
Atunci se va arăta slava Domnului,
    şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,
        căci gura Domnului a vorbit.»

Un glas zice: «Strigă!»
    «Ce să strig?», am întrebat eu.
«Orice făptură este ca iarba
    şi toată gloria[c] ei este ca floarea de pe câmp!
Iarba se usucă, iar floarea cade
    când suflarea Domnului vine peste ea!»
        Într-adevăr, ca iarba este poporul!
Iarba se usucă, iar floarea cade,
    însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
Suie-te pe un munte înalt,
    Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere,
    Ierusalime, aducător de veşti bune![d]
Înalţă-l, nu te teme!
    Spune cetăţilor lui Iuda:
        «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
    stăpânind prin braţul Său.
Plata Lui vine cu El
    şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor;
Îşi va strânge mieii în braţe,
    îi va lua la piept
        şi va călăuzi blând oile care alăptează.

Read full chapter

Footnotes

  1. Isaia 40:3 LXX, Siriacă, VUL; structura TM ne permite şi alternativa: „Un glas strigă: / «În pustie pregătiţi-I Domnului calea
  2. Isaia 40:3 TM; LXX: Neteziţi cărările Dumnezeului nostru!
  3. Isaia 40:6 Sau: credincioşia
  4. Isaia 40:9 Sau: Suie-te pe un munte înalt, / tu, care-i aduci veşti bune Sionului! / Înalţă-ţi glasul cu putere, / tu, care-i aduci veşti bune Ierusalimului!