Prorocie împotriva lui Israel şi a Asiriei

7 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz^(A), fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. ² Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. ³ Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub^(B), la capătul canalului^(C) de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, ⁴ şi spune-i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! ⁵ Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: ⁶ «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel». ⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa^(D) ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. ⁸ Căci^(E) Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. ⁹ Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă^(F) nu credeţi, nu veţi sta în picioare».’ ” ¹⁰ Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis: ¹¹ „Cere^(G) un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” ¹² Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” ¹³ Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? ¹⁴ De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara^(H) va rămâne însărcinată, va naşte un^(I) fiu şi-I va pune numele Emanuel^(J) (Dumnezeu este cu noi). ¹⁵ El va mânca smântână şi miere până va şti să lepede răul şi să aleagă binele. ¹⁶ Dar^(K), înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi^(L) împăraţi te temi tu va fi pustiită.” ¹⁷ Domnul^(M) va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a^(N) despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). ¹⁸ În ziua aceea, Domnul va şuiera^(O) muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei; ¹⁹ ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile. ²⁰ În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici^(P) luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba. ²¹ În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi ²² şi vor da un aşa belşug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară. ²³ În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va^(Q) fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor: ²⁴ vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini. ²⁵ Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei şi le vor bătători oile.

Prăbuşirea Siriei şi a lui Israel

8 Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare şi scrie^(R) pe ea aşa, ca să se înţeleagă: ‘Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.’ ² Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie^(S) şi pe Zaharia, fiul lui Berechia. ³ M-am apropiat de prorociţă. Ea a zămislit şi a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: ‘Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz. (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)’ ⁴ Căci^(T), înainte ca să ştie copilul să spună: ‘tată’ şi ‘mamă’ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile^(U) Damascului şi prada Samariei.” ⁵ Domnul mi-a vorbit iarăşi şi mi-a zis: ⁶ „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe^(V), care curg lin, şi s-a bucurat de^(W) Reţin şi de fiul lui Remalia, ⁷ iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul^(X) Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui; ⁸ va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va^(Y) ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele^(Z)! ⁹ Scoateţi strigăte^(AA) de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. ¹⁰ Faceţi la planuri^(AB) cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci^(AC) vor fi fără urmări! Căci^(AD) Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” ¹¹ Aşa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: ¹² „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul^(AE) acesta uneltire şi^(AF) nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! ¹³ Sfinţiţi însă pe^(AG) Domnul oştirilor. De El^(AH) să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. ¹⁴ Şi atunci El^(AI) va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră^(AJ) de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! ¹⁵ Mulţi se^(AK) vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi. – ¹⁶ Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei.” ¹⁷ Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde^(AL) Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea^(AM). ¹⁸ Iată^(AN), eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem^(AO) nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului. ¹⁹ Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi^(AP) pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc^(AQ) şi bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe^(AR) cei morţi pentru cei vii? ²⁰ La^(AS) lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu^(AT) vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. ²¹ El va pribegi prin ţară apăsat şi flămând şi, când îi va fi foame, se va mânia, şi va huli^(AU) pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, ²² fie că se va^(AV) uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră şi se va vedea izgonit în întuneric^(AW) beznă.

9 Totuşi întunericul^(AX) nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile^(AY) trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în^(AZ) vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. ² Poporul^(BA), care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. ³ Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la^(BB) împărţirea prăzii. ⁴ Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul^(BC) care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian^(BD). ⁵ Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor^(BE) fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. ⁶ Căci^(BF) un Copil ni S-a născut, un Fiu^(BG) ni s-a dat şi domnia^(BH) va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat^(BI), Sfetnic, Dumnezeu^(BJ) tare, Părintele veşniciilor, Domn^(BK) al păcii. ⁷ El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără^(BL) sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna^(BM) Domnului oştirilor.

Împotriva lui Israel

⁸ Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel. ⁹ Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare: ¹⁰ „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” ¹¹ De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin şi va stârni pe vrăjmaşii lor: ¹² pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu^(BN) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹³ Căci nici poporul^(BO) nu se întoarce la Cel ce-l loveşte şi nu caută pe Domnul oştirilor. ¹⁴ De aceea Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într-o^(BP) singură zi. ¹⁵ (Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.) ¹⁶ Cei ce povăţuiesc^(BQ) pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi. ¹⁷ De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii^(BR) lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi^(BS) sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate^(BT) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă. ¹⁸ Căci răutatea arde^(BU) ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum. ¹⁹ De mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă^(BV) şi poporul este ca ars de foc; nimeni^(BW) nu cruţă pe fratele său, ²⁰ fiecare jefuieşte în dreapta şi rămâne flămând, mănâncă în stânga şi^(BX) nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare^(BY) carnea braţului său: ²¹ Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase şi amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate^(BZ) acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.

10 Vai de cei ce rostesc^(CA) hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte, ² ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani! ³ „Ce^(CB) veţi face voi în ziua pedepsei^(CC), şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?” ⁴ Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu^(CD) toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui tot întinsă este.

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia

⁵ „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! ⁶ I-am dat drumul împotriva unui neam^(CE) nelegiuit, l-am trimis^(CF) împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. ⁷ Dar^(CG) el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. ⁸ Căci^(CH) el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? ⁹ Nu s-a întâmplat cu Calno^(CI) la fel ca^(CJ) şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca^(CK) Damascului? ¹⁰ După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), ¹¹ cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?’ ¹² Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea pe^(CL) Muntele Sionului şi la Ierusalim, voi^(CM) pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe, ¹³ căci^(CN) el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; ¹⁴ am pus mâna^(CO) pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ – ¹⁵ ‘Se făleşte^(CP) oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte fierăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!’ ” ¹⁶ De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii^(CQ) lui cei voinici şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. ¹⁷ Lumina lui Israel se va preface în foc şi Sfântul lui, într-o flacără care^(CR) va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi. ¹⁸ Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi a câmpiilor^(CS) lui, de va fi ca un bolnav care cade în leşin. ¹⁹ Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul. ²⁰ În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu^(CT) se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. ²¹ O rămăşiţă^(CU), rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. ²² Chiar^(CV) dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai^(CW) o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea^(CX) este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. ²³ Şi^(CY) nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara. ²⁴ Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: „Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu^(CZ) te teme de asirian; da, el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii^(DA). ²⁵ Dar^(DB), peste puţină vreme, pedeapsa^(DC) va înceta şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicescă.” ²⁶ Domnul oştirilor va învârti biciul^(DD) împotriva lui, cum a lovit pe Madian^(DE) la stânca Oreb, şi Îşi va mai ridica toiagul^(DF) odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. ²⁷ În ziua aceea, se^(DG) va lua povara lui de pe umărul tău şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime^(DH). ²⁸ El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş. ²⁹ Trec trecătoarea^(DI), se culcă la Gheba^(DJ); Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. ³⁰ Ridică-ţi glasul, fiica^(DK) Galimului! Ia seama, Lais^(DL)! „Vai^(DM) de tine, Anatot!” ³¹ Madmena^(DN) se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug. ³² Încă o zi de oprire la^(DO) Nob, şi ameninţă^(DP) cu mâna lui muntele fiicei^(DQ) Sionului, dealul Ierusalimului. ³³ Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei^(DR) mai mari sunt tăiaţi, cei mai înalţi sunt doborâţi. ³⁴ Dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.

11 Apoi, o Odraslă va^(DS) ieşi din tulpina lui Isai^(DT) şi un^(DU) Vlăstar va da din rădăcinile lui. ² Duhul^(DV) Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. ³ Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ⁴ ci^(DW) va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi^(DX) pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. ⁵ Neprihănirea^(DY) va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său. ⁶ Atunci, lupul va^(DZ) locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; ⁷ vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, ⁸ pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. ⁹ Nu^(EA) se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin^(EB) de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. ¹⁰ În^(EC) ziua aceea, Vlăstarul^(ED) lui Isai va fi ca un steag pentru popoare^(EE); neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa^(EF) Lui. ¹¹ În acelaşi^(EG) timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său risipit în^(EH) Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. ¹² El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei^(EI) risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. ¹³ Pizma^(EJ) lui Efraim va înceta şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ¹⁴ ci vor zbura pe umărul filistenilor la apus şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom^(EK) şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor^(EL) fi supuşi. ¹⁵ Domnul va seca^(EM) limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pârâuri, aşa că îl vor^(EN) putea trece încălţaţi. ¹⁶ Şi va^(EO) fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum^(EP) a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.