⁴ Toată^(A) oştirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul^(B) ca o carte şi^(C) toată oştirea lor cade, cum cade frunza^(D) de viţă, cum cade frunza de smochin.

⁶ Ridicaţi^(A) ochii spre cer şi priviţi în jos pe pământ! Căci cerurile^(B) vor pieri ca un fum, pământul^(C) se va preface în zdrenţe ca o haină şi locuitorii lui vor muri ca nişte muşte, dar mântuirea Mea va dăinui în veci şi neprihănirea Mea nu va avea sfârşit.

¹⁷ Căci iată, Eu fac ceruri noi^(A) şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.

²² Căci după cum cerurile cele noi^(A) şi pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – aşa vor dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru.

²⁰ Căci firea^(A) a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă

⁷ Iar cerurile^(A) şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul^(B) din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.

¹⁰ Ziua Domnului însă va^(A) veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile^(B) vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. ¹¹ Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o^(C) purtare sfântă şi evlavioasă, ¹² aşteptând^(D) şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor^(E) pieri şi trupurile cereşti se^(F) vor topi de căldura focului?