13 Tu ai zis în inima ta:
    ‘Mă voi înălţa la cer;
îmi voi ridica tronul
    mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi şedea pe muntele adunării,
    pe înălţimile din nord![a]
14 Mă voi înălţa deasupra norilor,
    şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15 Dar ai fost coborât în Locuinţa Morţilor,
    în adâncimile gropii.

16 Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte
    şi-şi zic:
‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
    care a zguduit împărăţiile,
17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu,
    care i-a răsturnat cetăţile
        şi n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’

18 Toţi împăraţii neamurilor,
    toţi se odihnesc în cinste,
        fiecare în mormântul său,
19 dar tu eşti aruncat afară din mormântul tău,
    ca o ramură dispreţuită,
acoperit cu cei ucişi,
    cu cei străpunşi de sabie,
cu cei coborâţi în adâncimile gropii,
    eşti ca un hoit călcat în picioare.
20 Tu nu te vei alătura lor în mormânt,
    pentru că ţi-ai distrus ţara
        şi ţi-ai ucis poporul.»

Urmaşii[b] celor ce fac răul
    nu vor mai fi pomeniţi vreodată!

Read full chapter

Footnotes

  1. Isaia 14:13 Sau: adunării, / în nordul îndepărtat; sau: pe înălţimile Ţafonului (canaaniţii credeau că acest munte este locuinţa şi locul de întâlnire al zeilor, asemenea Mt. Olimp la greci)
  2. Isaia 14:20 Lit.: sămânţa; termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic