Iov 27-28
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Cel din urmă răspuns al lui Iov
27 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, care(A) nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
3 că, atâta vreme cât voi avea suflet
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra(B) nevinovăţia.
6 Ţin(C) să-mi scot dreptatea
şi nu voi slăbi; inima(D) nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7 Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău
şi potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
8 Ce(E) nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
9 Îi ascultă(F) Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 Este(G) Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând;
pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13 Iată(H) soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 Dacă(I) are mulţi fii, îi are pentru sabie
şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă,
şi văduvele(J) lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca ţărâna,
dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
şi de argintul lui omul fără prihană(K) are parte.
18 Casa lui este ca aceea(L) pe care o zideşte molia,
ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19 Se culcă bogat şi moare despuiat;
deschide ochii şi totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca nişte(M) ape
şi noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia şi se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
şi cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
şi-l fluieră la plecarea din locul lui.
28 Argintul are o mină de unde se scoate
şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
2 Fierul se scoate din pământ
şi piatra se topeşte ca să dea arama.
3 Omul pune capăt întunericului[a],
cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci,
pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
4 Sapă o fântână departe de locurile locuite;
picioarele nu-i mai sunt de ajutor,
stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti[b].
5 Pământul, de unde iese pâinea,
este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
6 pietrele lui cuprind safir
şi în el se găseşte pulbere de aur.
7 Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea.
Ochiul vulturului n-a zărit-o,
8 cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea
şi leul n-a trecut niciodată pe ea.
9 Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene
şi răstoarnă munţii din rădăcină.
10 Sapă şanţuri în stânci
şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
11 Opreşte curgerea apelor
şi scoate la lumină ce este ascuns.
12 Dar(N) înţelepciunea unde se găseşte?
Unde este locuinţa priceperii?
13 Omul nu-i cunoaşte preţul(O),
ea nu se găseşte în pământul celor vii.
14 Adâncul(P) zice: ‘Nu este în mine’,
şi marea zice: ‘Nu este la mine’.
15 Ea(Q) nu se dă în schimbul aurului curat,
nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
16 nu se cântăreşte pe aurul din Ofir,
nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,
nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18 Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:
înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.
19 Topazul din Etiopia nu este ca ea
şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
20 De unde(R) vine atunci înţelepciunea?
Unde este locuinţa priceperii?
21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
este ascunsă de păsările cerului.
22 Adâncul(S) şi moartea zic:
‘Noi am auzit vorbindu-se de ea’.
23 Dumnezeu îi ştie drumul,
El îi cunoaşte locuinţa.
24 Căci El vede până la marginile pământului,
zăreşte(T) totul sub ceruri.
25 Când a rânduit greutatea vântului
şi când a hotărât măsura apelor,
26 când a dat legi(U) ploii
şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
27 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o,
i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
28 Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de(V) Domnul, aceasta este înţelepciunea;
depărtarea de rău este pricepere’.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
