Iov 15-16
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
A doua cuvântare a lui Elifaz
15 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
2 „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă?
Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu,
nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5 Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura
şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura(A) ta te osândeşte,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Tu eşti omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut(B) tu înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu(C) la sfaturile lui Dumnezeu
şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9 Ce(D) ştii tu şi să nu ştim şi noi?
Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
10 Între(E) noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
11 Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând…?
12 Încotro te trage inima
şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia
şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
14 Ce(F) este omul, ca să fie curat?
Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii(G) Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16 cu cât(H) mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul,
care(I) bea nelegiuirea ca apa!
17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18 ce au arătat înţelepţii,
ce au descoperit ei, auzind de la părinţii(J) lor,
19 cărora singuri li se dăduse ţara
şi printre care niciun străin(K) nu venise încă.
20 Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii,
toţi(L) anii de care are parte cel nelegiuit.
21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii(M) lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l ameninţă;
23 aleargă(N) încoace şi încolo să caute pâine,
ştie că-l aşteaptă ziua întunericului(O).
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă
şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27 Avea faţa acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28 şi locuia în cetăţi nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29 Nu se va mai îmbogăţi,
averea nu-i va creşte
şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
30 Nu va putea ieşi din întuneric,
flacăra îi va arde mlădiţele,
şi Dumnezeu îl va pierde(P) cu suflarea gurii Lui.
31 Dacă se încrede(Q) în rău, se înşală,
căci răul îi va fi răsplata.
32 Ea va veni înainte(R) de capătul zilelor lui,
şi ramura lui nu va mai înverzi.
33 Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă
şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
35 El zămisleşte(S) răul şi naşte răul;
în sânul lui coace roade care-l înşală.”
Răspunsul lui Iov
16 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toţi sunteţi nişte(T) mângâietori supărăcioşi.
3 Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt?
Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aş vorbi eu
de aţi fi în locul meu?
V-aş copleşi cu vorbe,
aş da(U) din cap la voi,
5 v-aş mângâia cu gura
şi aş mişca din buze
ca să vă uşurez durerea?
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micşorează?
7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8 M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică şi mă învinuie în faţă.
9 Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia(V) Lui,
scrâşneşte din dinţi împotriva mea,
mă loveşte(W) şi mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschid(X) gura să mă mănânce,
mă ocărăsc şi mă bat(Y) peste obraji,
se înverşunează(Z) cu toţii după mine.
11 Dumnezeu mă lasă(AA) la bunul plac al celor nelegiuiţi
şi mă aruncă în mâinile celor răi.
12 Eram liniştit şi m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit,
a tras asupra mea ca(AB) într-o ţintă.
13 Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăţi, bucăţi,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
şi mi-am prăvălit capul(AC) în ţărână.
16 Plânsul mi-a înroşit faţa
şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17 Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire
şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,
şi vaietele(AD) mele să n-aibă margine!
19 Chiar acum martorul(AE) meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21 să facă dreptate(AF) omului înaintea lui Dumnezeu
şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit
şi mă voi duce pe o cărare(AG) de unde nu mă voi mai întoarce.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
