Iov 13-14
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
13 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit şi a luat seama.
2 Ce(A) ştiţi voi, ştiu şi eu,
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar(B) vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4 Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni,
sunteţi cu toţii nişte doctori(C) de nimic.
5 O, de aţi fi tăcut,
ce înţelepciune(D) aţi fi arătat!
6 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea
şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu
şi să spuneţi minciuni ca să-L apăraţi?
8 Vreţi să ţineţi cu El
şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
9 Dacă vă va cerceta, El vă va găsi bine oare?
Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
10 Nu, nu; ci El vă va osândi
dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
11 Nu vă înfricoşează măreţia Lui?
Şi nu cade groaza Lui peste voi?
12 Părerile voastre sunt păreri de cenuşă,
întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
13 Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc!
Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
14 Îmi voi lua carnea(E) în dinţi
şi îmi voi pune viaţa(F) în joc.
15 Da, mă va ucide(G): n-am nimic de nădăjduit;
dar îmi(H) voi apăra purtarea în faţa Lui.
16 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea,
căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
17 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele,
luaţi aminte la cele ce voi spune.
18 Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina,
căci ştiu că am dreptate.
19 Are cineva(I) ceva de spus împotriva mea?
Atunci tac şi vreau să mor.
20 Numai(J) două lucruri fă-mi
şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
21 Trage-Ţi(K) mâna de pe mine şi
nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi, cheamă-mă, şi-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc eu şi răspunde-mi Tu!
23 Câte fărădelegi şi păcate am făcut?
Arată-mi călcările de Lege şi păcatele mele.
24 Pentru ce Îţi(L) ascunzi Faţa
şi mă iei drept(M) vrăjmaş?
25 Vrei să(N) loveşti o frunză suflată de vânt?
Vrei să urmăreşti un pai uscat?
26 Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare
şi să mă pedepseşti(O) pentru greşeli din tinereţe?
27 Pentru ce să-mi pui(P) picioarele în butuci,
să-mi pândeşti toate mişcările,
să pui hotar paşilor mei,
28 când trupul meu cade în putrezire,
ca o haină mâncată de molii?
14 Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină(Q) de necazuri.
2 Se naşte(R) şi e tăiat ca o floare;
fuge şi piere ca o umbră.
3 Şi asupra lui(S) ai Tu ochiul deschis!
Şi pe mine mă tragi(T) la judecată cu Tine!
4 Cum ar putea(U) să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
5 Dacă(V) zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6 întoarce-Ţi(W) măcar privirile de la el şi dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul(X) la sfârşitul zilei.
7 Un copac şi tot are nădejde,
căci, când este tăiat(Y), odrăsleşte din nou
şi iar dă lăstari.
8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,
când îi piere trunchiul în ţărână,
9 înverzeşte iarăşi de mirosul apei
şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10 Dar omul, când moare, rămâne întins.
Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11 Cum pier apele din lacuri
şi cum seacă şi se usucă râurile,
12 aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;
cât(Z) vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă
şi nu se mai scoală din somnul lui.
13 Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,
de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia
şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi
vei aduce iarăşi aminte de mine!
14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,
aş(AA) mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
până(AB) mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15 Atunci m-ai(AC) chema şi Ţi-aş răspunde
şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16 Dar astăzi îmi numeri(AD) paşii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
17 călcările mele de lege(AE) sunt pecetluite într-un mănunchi
şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
18 Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,
cum piere stânca din locul ei,
19 cum este mâncată piatra de ape
şi cum este luat pământul de râu,
aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20 Îl urmăreşti întruna şi se duce;
Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
21 De ajung fiii lui la cinste, el(AF) nu ştie nimic;
de sunt înjosiţi, habar n-are.
22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
Iov 13-14
Nouă Traducere În Limba Română
13 Ochiul meu a văzut toate aceste lucruri,
urechile mele au auzit şi au înţeles.
2 Ce ştiţi voi ştiu şi eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4 Voi mă amăgiţi cu minciuni,
toţi sunteţi nişte doctori de nimic.
5 Mai bine aţi fi tăcut!
Aşa aţi fi arătat înţelepciune.
6 Ascultaţi-mi apărarea,
ascultaţi răspunsul buzelor mele!
7 Vreţi să vorbiţi cu răutate în Numele lui Dumnezeu
şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui?
8 Vreţi să-I ţineţi partea
sau să fiţi apărători ai lui Dumnezeu?
9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul?
10 Oare nu vă va mustra El,
dacă încercaţi să-I ţineţi partea pe ascuns?
11 Oare nu vă va înspăimânta măreţia Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenuşă,
iar apărarea voastră e una de lut.
13 Tăceţi! şi vă voi vorbi;
apoi fie ce-o fi!
14 La ce bun să-mi iau carnea în dinţi
şi să-mi pun viaţa în propriile mâini?
15 Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El.
Da, îmi voi apăra căile înaintea feţei Lui.[a]
16 Chiar şi lucrul acesta poate fi spre scăparea mea:
ştiu că cei lipsiţi de evlavie nu pot ajunge înaintea Lui.
17 Ascultaţi-mi cu atenţie cuvintele,
luaţi aminte la ceea ce vreau să vă spun!
18 Mi-am pregătit apărarea;
ştiu că am dreptate.
19 Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea şi voi muri.
20 Dumnezeule, dă-mi doar două lucruri
şi nu mă voi ascunde de faţa Ta:
21 ridică-Ţi mâna de pe mine
şi nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc şi răspunde-mi Tu.
23 Cât de multe sunt nelegiuirile şi păcatele mele?
Arată-mi fărădelegile şi păcatul meu!
24 De ce-Ţi ascunzi faţa
şi mă consideri un duşman?
25 Vrei să înspăimânţi o frunză suflată de vânt
şi să urmăreşti un pai uscat?
26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea
şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele.
27 Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmăreşti toate căile
şi pui hotar paşilor mei.
28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.
14 Omul născut din femeie
are zile puţine,
dar pline de necaz.
2 Răsare ca o floare şi se usucă;
fuge ca o umbră şi nu se mai vede.
3 Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om?
Îl[b] chemi Tu la judecată cu Tine?
4 Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
Nimeni!
5 Zilele omului sunt hotărâte.
Tu cunoşti numărul lunilor lui
şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
6 Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur
să se bucure ca un lucrător de ziua lui.
7 Pentru un copac tot mai este nădejde:
dacă este tăiat, el va răsări din nou
şi lăstarii lui nu încetează să reapară.
8 Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ
şi-i piere trunchiul în ţărână,
9 la mireasma apei va înmuguri
şi va da ramuri ca o plantă.
10 Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga;
omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.
11 După cum apele pier din mare,
iar râul seacă şi se usucă,
12 tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică,
cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte,
nici nu se mai scoală din somnul lui.
13 O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor,
de m-ai acoperi până Îţi trece mânia
şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
În toate zilele trudei mele,
aş aştepta să-mi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde;
vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii
şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;
17 vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac
şi-mi vei acoperi nedreptatea.
18 Dar aşa cum munţii cad şi se surpă,
iar stânca e mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră,
iar torenţii spală pământul,
tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce;
îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie,
dacă sunt înjosiţi, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
şi suferă doar pentru sine.“
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.