²⁰ Atunci, Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat^(A) mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se^(B) la pământ, s-a închinat

² Poporul se^(A) suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate^(B) capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate.

¹² Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă^(A) în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul^(B) şi să vă încingeţi cu sac.

²⁹ Acum, tunde-ţi^(A) părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă şi îndepărtează neamul de oameni care I-a aţâţat urgia.

⁶ Şi mari, şi mici, toţi vor muri în ţara aceasta şi nu vor fi îngropaţi: nimeni nu-i va plânge^(A), nimeni nu-şi va face tăieturi^(B) din pricina lor şi nu se va^(C) rade pentru ei.