Iosua 6-10

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Luarea Ierihonului. Nelegiuirea şi pedepsirea lui Acan

6 Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el. ² Domnul a zis lui Iosua: „Iată, dau^(A) în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul^(B) lui, pe vitejii lui ostaşi. ³ Înconjuraţi cetatea voi, toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile. ⁴ Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbec; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii^(C) să sune din trâmbiţe. ⁵ Când vor suna lung din cornul de berbec şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci, zidul cetăţii se va prăbuşi şi poporul să se suie fiecare drept înainte.” ⁶ Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoţi şi le-a zis: „Luaţi chivotul legământului şi şapte preoţi să poarte cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului.” ⁷ Şi a zis poporului: „Porniţi, înconjuraţi cetatea şi bărbaţii înarmaţi să treacă înaintea chivotului Domnului.” ⁸ După ce a vorbit Iosua poporului, cei şapte preoţi care purtau înaintea Domnului cele şapte trâmbiţe de corn de berbec au pornit şi au sunat din trâmbiţe. Chivotul legământului Domnului mergea în urma lor. ⁹ Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor, care sunau din trâmbiţe, şi coada^(D) oştirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoţii sunau din trâmbiţe. ¹⁰ Iosua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi spune: ‘Strigaţi!’ Atunci să strigaţi.” ¹¹ Chivotul Domnului a înconjurat cetatea şi i-a dat ocol o dată, apoi au intrat în tabără şi au rămas în tabără peste noapte. ¹² Iosua s-a sculat cu noaptea-n cap şi preoţii^(E) au luat chivotul Domnului. ¹³ Cei şapte preoţi care purtau cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea chivotului Domnului au pornit şi au sunat din trâmbiţe. Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, şi coada oştirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoţii sunau din trâmbiţe. ¹⁴ Au înconjurat cetatea o dată, a doua zi; apoi s-au întors în tabără. Au făcut acelaşi lucru timp de şase zile. ¹⁵ În ziua a şaptea, s-au sculat în zorii zilei şi au înconjurat în acelaşi fel cetatea de şapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjurat cetatea de şapte ori. ¹⁶ A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a zis poporului: „Strigaţi, căci Domnul v-a dat cetatea în mână! ¹⁷ Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea, dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns^(F) pe solii pe care-i trimiseserăm noi. ¹⁸ Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire^(G), căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi^(H) nenoroci. ¹⁹ Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în vistieria Domnului.” ²⁰ Poporul a scos strigăte şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trâmbiţei, a strigat tare, şi zidul^(I) s-a prăbuşit; poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate ²¹ şi au nimicit-o^(J) cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari. ²² Iosua a zis celor doi bărbaţi care iscodiseră ţara: „Intraţi în casa curvei şi scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum^(K) i-aţi jurat.” ²³ Tinerii, iscoadele, au intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl^(L) ei, pe mama ei, pe fraţii ei şi pe toţi ai ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei şi i-au aşezat afară din tabăra lui Israel. ²⁴ Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul^(M), aurul şi toate lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria Casei Domnului. ²⁵ Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav, casa tatălui ei şi pe toţi ai ei; ea a locuit^(N) în mijlocul lui Israel până în ziua de azi, pentru că ascunsese solii pe care-i trimisese Iosua să iscodească Ierihonul.

Blestemul lui Iosua asupra Ierihonului

²⁶ Atunci a jurat Iosua şi a zis: „Blestemat^(O) să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întâiului său născut îi va pune temeliile şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile!” ²⁷ Domnul^(P) a fost cu Iosua şi i s-a dus vestea^(Q) în toată ţara.

Nelegiuirea lui Acan

7 Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan^(R), fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel. ² Iosua a trimis din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le-a zis: „Suiţi-vă şi iscodiţi ţara.” Şi oamenii aceia s-au suit şi au iscodit cetatea Ai. ³ S-au întors la Iosua şi i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci oamenii aceia sunt puţini la număr.” ⁴ Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la^(S) fugă dinaintea oamenilor din Ai. ⁵ Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Şebarim şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale^(T) ca apa.

Mâhnirea şi rugăciunea lui Iosua

⁶ Iosua şi-a sfâşiat^(U) hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au^(V) presărat capul cu ţărână. ⁷ Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule^(W), pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! ⁸ Dar, Doamne, ce voi zice după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? ⁹ Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura şi ne vor şterge^(X) numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu^(Y) Numelui Tău celui mare?”

Descoperirea şi pedepsirea lui Acan

¹⁰ Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? ¹¹ Israel^(Z) a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile^(AA) date spre nimicire, le-au furat şi au minţit^(AB), şi le-au ascuns printre lucrurile lor. ¹² De aceea^(AC) copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi^(AD) spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. ¹³ Scoală-te, sfinţeşte^(AE) poporul. Spune-le: ‘Sfinţiţi-vă^(AF) pentru mâine. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. ¹⁴ Să vă apropiaţi mâine dimineaţă după seminţiile voastre, şi seminţia pe care o va arăta Domnul^(AG) prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi. ¹⁵ Cine^(AH) va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentru că a călcat^(AI) legământul Domnului şi a făcut o^(AJ) mişelie în Israel».’ ” ¹⁶ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. ¹⁷ A apropiat familiile lui Iuda şi a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case şi a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi. ¹⁸ A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi şi a fost arătat prin sorţi Acan^(AK), fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. ¹⁹ Iosua a zis lui Acan: „Fiule^(AL), dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte^(AM) şi spune-mi^(AN) ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”. ²⁰ Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut: ²¹ Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu şi argintul este pus sub ele”. ²² Iosua a trimis nişte oameni, care au alergat în cort, şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan şi argintul era sub ele. ²³ Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului. ²⁴ Iosua şi tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui şi i-au suit în valea Acor^(AO). ²⁵ Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai^(AP) nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul^(AQ) i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre ²⁶ şi au ridicat^(AR) peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul^(AS) S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor^(AT) (Tulburare).

Luarea cetăţii Ai

8 Domnul a zis lui Iosua: „Nu^(AU) te teme şi nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată^(AV) că îţi dau în mâinile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui. ² Să faci cetăţii Ai cum ai făcut^(AW) Ierihonului şi împăratului lui: să păstraţi pentru voi numai^(AX) prada de război şi vitele. Pune nişte oameni la pândă înapoia cetăţii”. ³ Iosua s-a sculat cu toţi oamenii de război ca să se suie împotriva cetăţii Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji, pe care i-a pornit noaptea, ⁴ şi le-a dat următoarea poruncă: „Ascultaţi! Să^(AY) vă puneţi la pândă înapoia cetăţii; să nu vă depărtaţi mult de cetate şi toţi să fiţi gata. ⁵ Iar eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Şi când vor ieşi înaintea noastră, ca întâiaşi dată, noi o s-o luăm la fugă^(AZ) dinaintea lor. ⁶ Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ‘Fug dinaintea noastră, ca întâiaşi dată!’ Şi vom fugi dinaintea lor. ⁷ Voi să ieşiţi atunci de la pândă şi să puneţi mâna pe cetate, şi Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. ⁸ După ce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc, să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca^(BA) pe care v-o dau”. ⁹ Iosua i-a pornit şi s-au dus de s-au aşezat la pândă între Betel şi Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. ¹⁰ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a cercetat poporul şi a pornit împotriva cetăţii Ai în fruntea poporului, el şi bătrânii lui Israel. ¹¹ Toţi^(BB) oamenii de război care erau cu el s-au suit şi s-au apropiat de cetate; când au ajuns în faţa cetăţii, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărţiţi prin vale. ¹² Iosua a luat aproape cinci mii de oameni şi i-a pus la pândă între Betel şi Ai, la apus de cetate. ¹³ După ce s-a aşezat toată tabăra la miazănoapte de cetate şi cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. ¹⁴ Când a văzut împăratul cetăţii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, şi nu ştia^(BC) că înapoia cetăţii o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. ¹⁵ Iosua şi tot Israelul s-au prefăcut^(BD) că sunt bătuţi şi au fugit pe drumul dinspre pustie. ¹⁶ Atunci, tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua şi au fost traşi departe din cetate. ¹⁷ N-a rămas niciun om în Ai şi în Betel care să nu fi ieşit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au urmărit pe Israel. ¹⁸ Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai suliţa pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Şi Iosua a întins spre cetate suliţa pe care o avea în mână. ¹⁹ De îndată ce şi-a întins mâna, bărbaţii care stăteau la pândă au ieşit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat-o şi s-au grăbit de i-au pus foc. ²⁰ Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetăţii suindu-se spre cer şi n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau, ²¹ căci Iosua şi tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă şi fumul cetăţii suindu-se în sus, s-au întors şi au bătut pe oamenii din Ai. ²² Ceilalţi, de asemenea, le-au ieşit înainte din cetate şi oamenii din Ai au fost înconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut fără să lase unul cu viaţă^(BE), nici vreun fugar; ²³ pe împăratul din Ai l-au prins viu şi l-au adus la Iosua. ²⁴ După ce a isprăvit Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmp şi în pustie, unde îi urmăriseră ei, şi după ce toţi au fost trecuţi în totul prin ascuţişul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. ²⁵ În total au fost douăsprezece mii de inşi ucişi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, toţi oameni din Ai. ²⁶ Iosua nu şi-a tras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa până ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăvârşire. ²⁷ Israel^(BF) a păstrat pentru sine doar vitele şi prada din cetatea aceasta, după porunca^(BG) pe care o dăduse lui Iosua Domnul. ²⁸ Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut^(BH) din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. ²⁹ A spânzurat^(BI) de un lemn pe împăratul din Ai şi l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul^(BJ) soarelui, Iosua a poruncit să i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porţii cetăţii şi au ridicat^(BK) pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.

Altarul de pe muntele Ebal

³⁰ Atunci, Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal^(BL), ³¹ cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea^(BM) legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot şi jertfe^(BN) de mulţumire. ³² Şi acolo, Iosua a scris^(BO) pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. ³³ Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oastei şi judecătorii lui stăteau de amândouă părţile chivotului, înaintea preoţilor, din neamul leviţilor, care^(BP) duceau chivotul legământului Domnului; erau de faţă atât străinii^(BQ), cât şi copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim şi jumătate în dreptul muntelui Ebal, după^(BR) porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel. ³⁴ Iosua a citit^(BS) apoi toate cuvintele legii, binecuvântările^(BT) şi blestemele, după cum este scris în cartea legii. ³⁵ N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor^(BU), copiilor şi străinilor^(BV) care mergeau în mijlocul lor.

Împăraţii ţării se unesc

9 La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii care erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale şi pe toată coasta^(BW) Mării celei Mari, până lângă Liban, hetiţii^(BX), amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii ² s-au unit^(BY) împreună într-o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.

Viclenia gabaoniţilor

³ Locuitorii^(BZ) din Gabaon^(CA), de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai, ⁴ au întrebuinţat un vicleşug şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite, ⁵ iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cârpită şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei, iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăită. ⁶ S-au dus la Iosua, în^(CB) tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară depărtată, acum deci faceţi legământ cu noi”. ⁷ Bărbaţii lui Israel au răspuns heviţilor^(CC) acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să^(CD) facem noi legământ cu voi?” ⁸ Ei au zis lui Iosua: „Noi^(CE) suntem robii tăi.” Şi Iosua le-a zis: „Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?” ⁹ Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte^(CF) depărtată, pentru faima Domnului, Dumnezeului tău, căci am auzit^(CG) vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt ¹⁰ şi de ce a^(CH) făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot. ¹¹ Şi bătrânii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: ‘Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor şi spuneţi-le: «Noi suntem robii voştri; acum deci faceţi legământ cu noi». ¹² Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, şi acum s-a uscat şi s-a mucegăit. ¹³ Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot şi iată-le s-au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului’. ¹⁴ Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor şi n-au^(CI) întrebat pe Domnul. ¹⁵ Iosua a făcut pace^(CJ) cu ei şi a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta. ¹⁶ La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor. ¹⁷ Căci copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau^(CK) Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. ¹⁸ Dar nu i-au bătut, pentru că^(CL) fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor. ¹⁹ Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei. ²⁰ Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste^(CM) noi mânia Domnului din pricina jurământului pe care li l-am făcut”. ²¹ „Să trăiască”, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne^(CN) şi la scos apă pentru toată adunarea, cum^(CO) le spuseseră căpeteniile. ²² Iosua i-a chemat şi le-a vorbit astfel: „Pentru ce ne-aţi înşelat zicând: ‘Suntem^(CP) foarte departe de voi’, când voi^(CQ) locuiţi în mijlocul nostru? ²³ Acum sunteţi blestemaţi^(CR) şi nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi^(CS) lemne şi să scoateţi apă pentru Casa Dumnezeului meu”. ²⁴ Ei au răspuns lui Iosua şi au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile^(CT) date de Domnul, Dumnezeul tău, robului Său Moise, ca să vă dea în mână toată ţara şi să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei, şi venirea voastră a băgat mare frică^(CU) în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat aşa. ²⁵ Şi acum, iată-ne în mâinile^(CV) tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci”. ²⁶ Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; i-a izbăvit din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât, ²⁷ dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne^(CW) şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac până în ziua^(CX) de azi.

Marea luptă de la Gabaon

10 Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua^(CY) pusese mâna pe Ai şi o nimicise cu desăvârşire, că făcuse cetăţii Ai^(CZ) şi împăratului ei cum făcuse Ierihonului şi împăratului lui şi că locuitorii^(DA) Gabaonului făcuseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor. ² Atunci i-a fost foarte mare^(DB) frică, fiindcă Gabaon era o cetate mare, ca una din cetăţile împărăteşti, mai mare chiar decât Ai, şi toţi bărbaţii ei erau viteji. ³ Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimis să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, şi lui Debir, împăratul Eglonului: ⁴ „Suiţi-vă la mine şi ajutaţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace^(DC) cu Iosua şi cu copiii lui Israel”. ⁵ Cei cinci împăraţi ai amoriţilor: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului şi împăratul Eglonului s-au adunat^(DD) astfel şi s-au suit împreună cu toate oştile lor; au venit şi au tăbărât lângă Gabaon şi au început să lupte împotriva lui. ⁶ Oamenii din Gabaon au trimis să spună lui Iosua, în tabăra^(DE) din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăveşte-ne, dă-ne ajutor, căci toţi împăraţii amoriţilor, care locuiesc pe munte, s-au strâns împotriva noastră”. ⁷ Iosua s-a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război^(DF) cu el, şi toţi cei viteji. ⁸ Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme^(DG) de ei, căci îi dau în mâinile tale şi niciunul^(DH) din ei nu va putea să stea împotriva ta”. ⁹ Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea de la Ghilgal. ¹⁰ Domnul i-a pus^(DI) în învălmăşeală dinaintea lui Israel; şi Israel le-a pricinuit o mare înfrângere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon^(DJ) şi i-a bătut până la Azeca^(DK) şi până la Macheda. ¹¹ Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul^(DL) a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.

Soarele şi Luna se opresc

¹² Atunci, Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel şi a zis în faţa lui Israel:

¹³ Şi Soarele s-a oprit şi Luna şi-a întrerupt mersul,

Până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui.

Lucrul acesta nu^(DO) este scris oare în Cartea Dreptului?

Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă. ¹⁴ N-a mai^(DP) fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om, căci Domnul^(DQ) lupta pentru Israel. ¹⁵ Şi Iosua^(DR) şi tot Israelul împreună cu el s-au întors în tabără, la Ghilgal.

Uciderea celor cinci împăraţi

¹⁶ Cei cinci împăraţi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră, la Macheda. ¹⁷ S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”. ¹⁸ Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii şi puneţi nişte oameni să-i păzească. ¹⁹ Şi voi nu vă opriţi, ci urmăriţi pe vrăjmaşii voştri şi bateţi-i pe dinapoi; nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat în mâinile voastre.” ²⁰ După ce Iosua şi copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare înfrângere şi i-au bătut cu desăvârşire, cei ce au putut scăpa au intrat în cetăţile întărite ²¹ şi tot poporul s-a întors liniştit în tabără la Iosua, în Macheda, fără ca cineva să fi crâcnit^(DS) cu limba lui împotriva copiilor lui Israel. ²² Iosua a zis atunci: „Deschideţi intrarea peşterii, scoateţi afară din ea pe cei cinci împăraţi şi aduceţi-i la mine.” ²³ Ei au făcut aşa şi au adus la el pe cei cinci împăraţi, pe care-i scoseseră din peşteră: pe împăratul Ierusalimului, pe împăratul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului şi pe împăratul Eglonului. ²⁴ După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele^(DT) pe grumajii împăraţilor acestora.” Ei s-au apropiat şi au pus picioarele pe grumajii lor. ²⁵ Iosua le-a zis: „Nu vă temeţi^(DU) şi nu vă înspăimântaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa^(DV) va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri împotriva cărora vă veţi lupta”. ²⁶ După aceea, Iosua i-a lovit şi i-a omorât; i-a spânzurat de cinci copaci şi au rămas spânzuraţi^(DW) de copaci până seara. ²⁷ Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i pogoare^(DX) din copaci, i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră şi au pus la intrarea peşterii nişte pietre mari, care au rămas acolo până în ziua de azi.

Alte izbânzi ale lui Iosua

²⁸ Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei; a nimicit cu desăvârşire pe împărat, cetatea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; n-a lăsat să scape niciunul şi împăratului din Macheda i-a făcut cum^(DY) făcuse împăratului Ierihonului. ²⁹ Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna şi a dat luptă împotriva Libnei. ³⁰ Domnul a dat-o şi pe ea, împreună cu împăratul ei, în mâinile lui Israel şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei ce se găseau în ea; n-a lăsat să scape niciunul şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului. ³¹ Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Libna în Lachis, a tăbărât înaintea ei şi a început lupta împotriva ei. ³² Domnul a dat cetatea Lachis în mâinile lui Israel, care a luat-o a doua zi şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea, cum făcuse cu Libna. ³³ Atunci, Horam, împăratul Ghezerului, s-a suit ca să dea ajutor Lachisului. Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul lui, fără să lase pe cineva să scape. ³⁴ Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Lachis la Eglon; a tăbărât înaintea ei şi a început lupta. ³⁵ A luat-o în aceeaşi zi şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; Iosua a nimicit-o cu desăvârşire chiar în ziua aceea, cum făcuse cu Lachis. ³⁶ Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a suit din Eglon la Hebron^(DZ) şi a început lupta împotriva lui. ³⁷ L-a luat şi l-a trecut prin ascuţişul sabiei, pe el, pe împăratul lui, toate cetăţile care ţineau de el şi pe toţi cei ce se aflau în el; Iosua n-a lăsat pe niciunul să scape, cum făcuse cu Eglonul, şi l-a nimicit cu desăvârşire împreună cu toţi cei ce se aflau în el. ³⁸ Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a îndreptat împotriva Debirului^(EA) şi a început lupta împotriva lui. ³⁹ L-a luat pe el, pe împăratul lui şi toate cetăţile care ţineau de el; le-a trecut prin ascuţişul sabiei şi a nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului şi împăratului lui cum făcuse Hebronului şi cum făcuse Libnei şi împăratului ei. ⁴⁰ Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele şi a bătut pe toţi împăraţii; n-a lăsat să scape nimeni şi a nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare, cum poruncise^(EB) Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁴¹ Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza^(EC), a bătut toată^(ED) ţara Gosen până la Gabaon. ⁴² Iosua a luat în acelaşi timp pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul^(EE), Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. ⁴³ Şi Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la Ghilgal.