Samariteanca

4 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează^(A) mai mulţi ucenici decât Ioan. ² Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. ³ Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. ⁴ Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, ⁵ a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe^(B) care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. ⁷ A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. ⁸ Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. ⁹ Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii^(C), în adevăr, n-au legături cu samaritenii. ¹⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă^(D) vie.” ¹¹ „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? ¹² Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” ¹³ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. ¹⁴ Dar oricui^(E) va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se^(F) va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” ¹⁵ „Doamne”, I-a zis^(G) femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”. ¹⁶ „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. ¹⁷ Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. ¹⁸ Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” ¹⁹ „Doamne”, I-a zis femeia, „văd^(H) că eşti proroc. ²⁰ Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta^(I), şi voi ziceţi că în Ierusalim^(J) este locul unde trebuie să se închine oamenii.” ²¹ „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când^(K) nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinaţi la ce^(L) nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci^(M) mântuirea vine de la iudei. ²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh^(N) şi^(O) în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. ²⁴ Dumnezeu^(P) este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” ²⁵ „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne^(Q) spună toate lucrurile”. ²⁶ Isus i-a zis: „Eu^(R), cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.

Trezirea din Samaria

²⁷ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” ²⁸ Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: ²⁹ „Veniţi de vedeţi un om care^(S) mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” ³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. ³¹ În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” ³² Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”. ³³ Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” ³⁴ Isus le-a zis: „Mâncarea^(T) Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care^(U) sunt albe acum, gata pentru seceriş. ³⁶ Cine^(V) seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. ³⁷ Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’. ³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.” ³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina^(W) mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”. ⁴⁰ Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. ⁴¹ Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. ⁴² Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine^(X) şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc

⁴³ După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. ⁴⁴ Căci^(Y) El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria^(Z) sa. ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci^(AA) fuseseră şi ei la praznic. ⁴⁶ Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde^(AB) prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. ⁴⁷ Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Dacă^(AC) nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” ⁴⁹ Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”. ⁵⁰ „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. ⁵¹ Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. ⁵² El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”. ⁵³ Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. ⁵⁴ Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani

5 După aceea^(AD), era un praznic al iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare^(AE), numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. ³ În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. ⁴ Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. ⁵ Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” ⁷ „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. ⁸ „Scoală-te^(AF)”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. ⁹ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era^(AG) o zi de Sabat. ¹⁰ Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi^(AH) este îngăduit să-ţi ridici patul”. ¹¹ El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’.” ¹² Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă?’” ¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu^(AI) mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. ¹⁵ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. ¹⁶ Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

Lucrarea Fiului

¹⁷ Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl^(AJ) Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez”. ¹⁸ Tocmai de aceea căutau^(AK) şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea^(AL), astfel, deopotrivă cu Dumnezeu. ¹⁹ Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul^(AM) nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ²⁰ Căci^(AN) Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. ²¹ În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa^(AO) şi Fiul dă viaţă cui vrea. ²² Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a^(AP) dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine^(AQ) nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine^(AR) ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci^(AS) a trecut din moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi^(AT) vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia. ²⁶ Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. ²⁷ Şi I-a^(AU) dat putere să judece, întrucât^(AV) este Fiu al omului. ²⁸ Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi^(AW) vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce^(AX) au făcut răul vor învia pentru judecată. ³⁰ Eu^(AY) nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu^(AZ) caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Mărturia Tatălui şi a lui Ioan

³¹ Dacă^(BA) Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul^(BB) care mărturiseşte despre mine, şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi^(BC) el a mărturisit pentru adevăr. ³⁴ Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. ³⁵ Ioan era lumina, care este aprinsă şi^(BD) luminează, şi voi^(BE) aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui. ³⁶ Dar Eu^(BF) am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările^(BG) acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, care M-a trimis, a^(BH) mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu^(BI) I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa ³⁸ şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. ³⁹ Cercetaţi^(BJ) Scripturile, pentru că socotiţi că în ele^(BK) aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. ⁴⁰ Şi^(BL) nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! ⁴¹ Eu^(BM) nu umblu după slava care vine de la oameni. ⁴² Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum^(BN) puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava^(BO) care vine de la singurul Dumnezeu? ⁴⁵ Să nu credeţi că Vă voi învinui înaintea Tatălui; este^(BP) cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că^(BQ) el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Înmulţirea pâinilor

6 După aceea^(BR), Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. ² O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. ⁴ Paştele, praznicul iudeilor, erau^(BS) aproape. ⁵ Isus^(BT) Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” ⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu^(BU) două sute de lei^[a], n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”. ⁸ Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: ⁹ „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar^(BV) ce sunt acestea la atâţia?” ¹⁰ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. ¹² După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. ¹³ Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. ¹⁴ Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul^(BW) cel aşteptat în lume”. ¹⁵ Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Isus umblă pe mare

¹⁶ Când^(BX) s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. ¹⁷ S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. ¹⁸ Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. ¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. ²⁰ Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” ²¹ Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Pâinea vieţii

²² Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. ²³ A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. ²⁴ Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. ²⁵ Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” ²⁶ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. ²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru^(BY) mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe^(BZ) El L-a însemnat cu pecetea Lui.” ²⁸ Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” ²⁹ Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta^(CA): să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”. ³⁰ „Ce^(CB) semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? ³¹ Părinţii^(CC) noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine^(CD) din cer’.” ³² Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, ³³ căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”. ³⁴ „Doamne^(CE)”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”. ³⁵ Isus le-a zis: „Eu^(CF) sunt Pâinea vieţii. Cine^(CG) vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. ³⁶ Dar^(CH) v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. ³⁷ Tot^(CI) ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe^(CJ) cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, ³⁸ căci M-am pogorât din cer ca să fac nu^(CK) voia Mea, ci^(CL) voia Celui ce M-a trimis. ³⁹ Şi voia Celui ce M-a trimis este să^(CM) nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. ⁴⁰ Voia Tatălui meu este ca^(CN) oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” ⁴¹ Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a pogorât din cer”. ⁴² Şi ziceau: „Oare^(CO) nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am pogorât din cer’?” ⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi. ⁴⁴ Nimeni^(CP) nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. ⁴⁵ În^(CQ) proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. ⁴⁶ Nu^(CR) că cineva a văzut pe Tatăl, afară de^(CS) Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl. ⁴⁷ Adevărat, adevărat vă spun că cine^(CT) crede în Mine are viaţa veşnică. ⁴⁸ Eu^(CU) sunt Pâinea vieţii. ⁴⁹ Părinţii^(CV) voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. ⁵⁰ Pâinea^(CW) care se pogoară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. ⁵¹ Eu sunt Pâinea^(CX) vie, care^(CY) s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” ⁵² La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau^(CZ) între ei şi ziceau: „Cum^(DA) poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” ⁵³ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi^(DB) trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. ⁵⁴ Cine^(DC) mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. ⁵⁵ Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. ⁵⁶ Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne^(DD) în Mine, şi Eu rămân în el. ⁵⁷ După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. ⁵⁸ Astfel^(DE) este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” ⁵⁹ Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru

⁶⁰ Mulţi^(DF) din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” ⁶¹ Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? ⁶² Dar^(DG) dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… ⁶³ Duhul^(DH) este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. ⁶⁴ Dar sunt^(DI) unii din voi care nu cred.” Căci Isus^(DJ) ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. ⁶⁵ Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am^(DK) spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”. ⁶⁶ Din^(DL) clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. ⁶⁷ Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” ⁶⁸ „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele^(DM) vieţii veşnice. ⁶⁹ Şi^(DN) noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” ⁷⁰ Isus le-a răspuns: „Nu^(DO) v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul^(DP) din voi este un drac.” ⁷¹ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.