Maria Îi toarnă mir pe picioare

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde^(A) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. ² Acolo, I-au^(B) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. ³ Maria^(C) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. ⁴ Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” ⁶ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea^(D) punga, lua el ce se punea în ea. ⁷ Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. ⁸ Pe^(E) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” ⁹ O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe^(F) care-l înviase din morţi. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă^(G) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, ¹¹ căci^(H) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

¹² A doua zi^(I), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana^(J)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” ¹⁴ Isus a găsit^(K) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: ¹⁵ „Nu^(L) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. ¹⁶ Ucenicii Lui n-au^(M) înţeles aceste lucruri de la început, dar^(N), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au^(O) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. ¹⁷ Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. ¹⁸ Şi^(P) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi^(Q) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

Isus vorbeşte de moartea Sa

²⁰ Nişte^(R) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic ²¹ s-au apropiat de Filip, care^(S) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. ²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. ²³ Drept răspuns, Isus le-a zis: „A^(T) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele^(U) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. ²⁵ Cine^(V) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde^(W) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. ²⁷ Acum^(X), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar^(Y) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! ²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi^(Z) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” ²⁹ Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” ³⁰ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta^(AA), ci pentru voi. ³¹ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul^(AB) lumii acesteia va fi aruncat afară. ³² Şi după ce^(AC) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe^(AD) toţi oamenii.” ³³ Vorbind^(AE) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.