Ieremia 32-36

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Începutul istoriei celor doi ani dinaintea dărâmării Ierusalimului

32 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în al zecelea^(A) an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar. ² Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul şi prorocul Ieremia era închis în curtea^(B) temniţei, care ţinea de casa împăratului lui Iuda. ³ Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă şi-i zisese: „Pentru ce proroceşti şi zici: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată^(C), dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, şi o va lua; ⁴ Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va^(D) scăpa de haldeeni, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură şi se vor vedea faţă în faţă. ⁵ Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când^(E) Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă^(F) vă bateţi împotriva haldeenilor, nu veţi avea izbândă.» ’?” ⁶ Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁷ ‘Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept^(G) de răscumpărare ca să-l cumperi».’ ⁸ Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvântul Domnului, în curtea temniţei şi mi-a zis: ‘Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare. Cumpără-l!’ Am cunoscut că era Cuvântul Domnului. ⁹ Şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot şi i-am cântărit^(H) argintul – şaptesprezece sicli de argint. ¹⁰ Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori şi am cântărit argintul într-o cumpănă. ¹¹ Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege şi obiceiuri şi pe cel ce era deschis ¹² şi am dat zapisul de cumpărare lui^(I) Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor^(J) care iscăliseră zapisul de cumpărare şi în faţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniţei. ¹³ Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: ¹⁴ ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!»’ ¹⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iarăşi^(K) se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii în ţara aceasta.’ ¹⁶ După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune: ¹⁷ ‘Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut^(L) cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat^(M) din partea Ta! ¹⁸ Tu dai îndurare până la al miilea^(N) neam de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic^(O), al cărui Nume este Domnul^(P) oştirilor! ¹⁹ Tu eşti mare^(Q) la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii^(R) deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să^(S) dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. ²⁰ Tu ai făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului şi până în ziua de azi şi în Israel şi printre oameni şi Ţi-ai făcut un Nume^(T) aşa cum este astăzi. ²¹ Ai scos^(U) din ţara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni şi semne mari, cu mână tare şi cu braţ întins şi cu o mare groază. ²² Tu le-ai dat ţara^(V) aceasta pe care juraseşi părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere. ²³ Ei au venit şi au luat-o în stăpânire. Dar n-au^(W) ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta şi n-au făcut tot ce le porunciseşi să facă. Şi atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri! ²⁴ Iată, şanţurile de apărare se înalţă împotriva cetăţii şi o ameninţă; cetatea va fi^(X) dată în mâinile haldeenilor, care luptă împotriva ei, biruită de sabie^(Y), de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însuţi vezi! ²⁵ Şi totuşi, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ţi un ogor cu argint şi pune şi martori!», când totuşi cetatea este^(Z) dată în mâinile haldeenilor!’ ” ²⁶ Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia astfel: ²⁷ „Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul^(AA) oricărei făpturi. Este ceva de mirat^(AB) din partea Mea?” ²⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau^(AC) cetatea aceasta în mâinile haldeenilor şi în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi o va lua. ²⁹ Haldeenii, care luptă împotriva cetăţii acesteia vor intra, îi vor pune^(AD) foc şi o vor arde, împreună cu casele pe acoperişul^(AE) cărora au adus tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. ³⁰ Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n-au făcut din tinereţea lor decât ce este rău^(AF) înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor, zice Domnul. ³¹ Căci cetatea aceasta Îmi aţâţă mânia şi urgia din ziua când s-a zidit şi până azi, de aceea vreau s-o iau^(AG) dinaintea Feţei Mele, ³² din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei^(AH), împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. ³³ Mi-au întors^(AI) spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învăţat^(AJ), i-am învăţat întruna, dar n-au ascultat şi nu s-au învăţat. ³⁴ Ci şi-au pus urâciunile^(AK) idoleşti în Casa peste care este chemat Numele Meu şi au spurcat-o. ³⁵ Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin^(AL) foc lui Moloh^(AM) pe fiii şi fiicele lor; lucru pe care nu^(AN) li-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.” ³⁶ „Şi acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceţi: ‘Va^(AO) fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă’: ³⁷ ‘Iată, îi voi strânge^(AP) din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în^(AQ) linişte acolo. ³⁸ Ei vor^(AR) fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. ³⁹ Le voi da o inimă^(AS) şi o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. ⁴⁰ Voi încheia^(AT) cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica^(AU) de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. ⁴¹ Mă voi^(AV) bucura să le fac bine, îi voi sădi^(AW) cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu’.” ⁴² „Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘După cum^(AX) am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc. ⁴³ Se vor cumpăra^(AY) iarăşi ogoare în ţara aceasta, despre^(AZ) care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace şi că este dată în mâinile haldeenilor. ⁴⁴ Se vor cumpăra iarăşi ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori în ţara^(BA) lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de la munte, în cetăţile de la câmpie şi în cetăţile de la miazăzi, căci voi aduce^(BB) înapoi pe prinşii lor de război, zice Domnul’.”

33 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia a doua oară pe când era încă închis^(BC) în curtea temniţei: ² „Aşa vorbeşte Domnul, care^(BD) face aceste lucruri, Domnul, care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui Nume este Domnul^(BE): ³ ‘Cheamă-Mă^(BF), şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.’ ⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele cetăţii acesteia şi despre casele împăraţilor lui Iuda, care vor fi surpate ca să facă loc pentru şanţurile de întărire^(BG) şi pentru săbii, ⁵ când vor înainta să lupte^(BH) împotriva haldeenilor şi când se vor umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care-i voi lovi în mânia Mea şi în urgia Mea şi din pricina răutăţii cărora Îmi voi ascunde Faţa de această cetate: ⁶ ‘Iată, îi voi da vindecare^(BI) şi sănătate, îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie. ⁷ Voi aduce^(BJ) înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel şi-i voi aşeza iarăşi ca odinioară^(BK). ⁸ Îi voi curăţi^(BL) de toate nelegiuirile pe care le-au săvârşit împotriva Mea, le voi ierta^(BM) toate nelegiuirile prin care M-au supărat şi prin care s-au răzvrătit împotriva Mea. ⁹ Cetatea aceasta^(BN) va fi pentru Mine o pricină de laudă şi de slavă printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămâne mirate^(BO) şi uimite de toată fericirea şi de toată propăşirea pe care le-o voi da’. ¹⁰ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Se vor mai auzi iarăşi în locul acesta, despre^(BP) care ziceţi că este pustiu, că nu mai are oameni, nici dobitoace, se vor mai auzi iarăşi în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori, de dobitoace, ¹¹ strigătele^(BQ) de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, glasul celor ce zic: «Lăudaţi^(BR) pe Domnul oştirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!» Glasul celor ce aduc jertfe^(BS) de mulţumire în Casa Domnului. Căci voi aduce înapoi^(BT) pe prinşii de război ai ţării şi îi voi aşeza iarăşi ca odinioară’, zice Domnul. ¹² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘În locul^(BU) acesta pustiu, fără oameni şi fără dobitoace, şi în toate cetăţile lui, vor mai fi iarăşi locuinţe de păstori, care-şi vor odihni turmele. În cetăţile de la munte^(BV), ¹³ în cetăţile din câmpie, în cetăţile de la miazăzi, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, şi în cetăţile lui Iuda, vor mai trece iarăşi^(BW) oile pe sub mâna celui ce le numără, zice Domnul. ¹⁴ Iată^(BX), vin zile, zice Domnul, când voi împlini^(BY) cuvântul cel bun pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda. ¹⁵ În zilele acelea şi în vremurile acelea voi face să răsară lui David o Odraslă^(BZ) neprihănită, care va înfăptui dreptatea şi judecata în ţară. ¹⁶ În zilele^(CA) acelea, Iuda va fi mântuit şi Ierusalimul va locui în linişte’. Şi iată cum Îl vor numi: ‘Domnul, Neprihănirea^[a] noastră’. ¹⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘David nu va^(CB) fi lipsit niciodată de un urmaş care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. ¹⁸ Nici preoţii şi leviţii nu vor fi lipsiţi niciodată înaintea Mea de urmaşi care să aducă arderi-de-tot^(CC), să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare şi să aducă jertfe în toate zilele’.” ¹⁹ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: ²⁰ „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă puteţi^(CD) să rupeţi legământul Meu cu ziua şi legământul Meu cu noaptea, aşa încât ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, ²¹ atunci se va putea rupe şi legământul^(CE) Meu cu robul Meu David, aşa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legământul Meu cu leviţii, preoţii, care Îmi fac slujba. ²² Ca^(CF) oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului Meu David şi pe leviţii care-Mi slujesc’.” ²³ Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: ²⁴ „N-ai băgat de seamă ce zic oamenii aceştia: ‘A lepădat Domnul cele^(CG) două familii pe care le alesese’? Atât de mult dispreţuiesc ei pe poporul Meu că nu-l mai privesc ca un popor. ²⁵ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă n-am făcut legământul^(CH) Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat^(CI) legile cerurilor şi ale pământului, ²⁶ atunci^(CJ) voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi^(CK) pe prinşii lor de război şi voi avea milă de ei!’ ”

Prorocie asupra soartei lui Ezechia

34 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului când^(CL) Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea sa şi toate împărăţiile^(CM) pământului de sub stăpânirea lui şi toate popoarele făceau război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor care ţineau de el: ² Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Du-te de spune lui Zedechia, împăratul lui Iuda, şi zi-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată^(CN), dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului şi o va^(CO) arde cu foc. ³ Şi tu^(CP) nu vei scăpa din mâinile lui, ci vei fi luat şi dat în mâna lui, vei da ochi cu împăratul Babilonului, el îţi va vorbi gură către gură şi vei merge la Babilon.» ⁴ Numai, ascultă Cuvântul Domnului, Zedechia, împăratul lui Iuda!’ Aşa vorbeşte Domnul despre tine: ‘Nu vei muri ucis de sabie, ⁵ ci vei muri în pace şi, cum au ars miresme^(CQ) pentru părinţii tăi, vechii împăraţi, care au fost înaintea ta, tot aşa vor arde^(CR) şi pentru tine şi te vor^(CS) jeli, zicând: «Vai, doamne!» Căci Eu am rostit cuvântul acesta’, zice Domnul.” ⁶ Prorocul Ieremia a spus toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim, ⁷ pe când oastea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor celorlalte cetăţi ale lui Iuda, împotriva Lachisului şi Azechei, căci acestea erau cetăţile^(CT) care mai rămăseseră din toate cetăţile întărite ale lui Iuda.

Ameninţări

⁸ Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, după ce împăratul Zedechia făcuse o învoială cu tot poporul Ierusalimului ca să vestească slobozenia^(CU) robilor, ⁹ pentru ca^(CV) fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe evreu şi pe evreică, şi nimeni^(CW) să nu mai ţină în robie pe fratele său iudeu. ¹⁰ Toate căpeteniile şi tot poporul care făcuseră învoiala s-au legat să lase slobozi fiecare pe robul şi roaba lui şi să nu-i mai ţină în robie. Ei au ascultat şi le-au dat drumul. ¹¹ Dar, mai pe urmă^(CX), s-au răzgândit, au luat înapoi pe robii şi roabele pe care-i sloboziseră şi i-au silit să le fie iarăşi robi şi roabe. ¹² Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: ¹³ „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei şi le-am zis: ¹⁴ «După şapte^(CY) ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; şase ani să-ţi slujească şi apoi să-l laşi slobod de la tine.» Dar părinţii voştri nu M-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine. ¹⁵ Voi v-aţi întors astăzi în voi înşivă, aţi făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, şi aţi făcut o învoială^(CZ) înaintea Mea, în Casa^(DA) peste care este chemat Numele Meu. ¹⁶ Dar pe urmă v-aţi luat vorba îndărăt şi Mi-aţi pângărit^(DB) Numele, luând iarăşi înapoi fiecare pe robii şi roabele pe care-i sloboziserăţi şi-i lăsaserăţi în voia lor, şi i-aţi silit să vă fie iarăşi robi şi roabe.’ ¹⁷ De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu M-aţi ascultat ca să vestiţi slobozenia^(DC) fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia sabiei^(DD), ciumei şi foametei şi vă voi face de pomină printre toate împărăţiile^(DE) pământului. ¹⁸ Şi pe oamenii care au călcat legământul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind^(DF) un viţel în două şi trecând printre cele două jumătăţi ale lui, ¹⁹ şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului, ²⁰ îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte^(DG) vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor câmpului. ²¹ Dar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, şi pe căpeteniile lui, îi voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii împăratului Babilonului, care^(DH) a plecat de la voi! ²² Iată^(DI), voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi împotriva cetăţii acesteia; o vor^(DJ) bate, o vor lua şi o vor arde cu foc. Şi voi preface^(DK) cetăţile lui Iuda într-un pustiu fără locuitori’.”

Recabiţii

35 Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: ² „Du-te la casa Recabiţilor^(DL), vorbeşte cu ei şi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii^(DM), şi dă-le să bea vin!” ³ Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe fraţii săi, pe toţi fiii săi şi toată casa Recabiţilor ⁴ şi i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Şalum, uşierul^(DN). ⁵ Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin şi pahare şi le-am zis: „Beţi vin!” ⁶ Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab^(DO), fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: ‘Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri, ⁷ şi nici să nu zidiţi case, să nu semănaţi nicio sămânţă, să nu sădiţi vii, nici să nu stăpâniţi vii, ci toată viaţa voastră să locuiţi în corturi, ca să^(DP) trăiţi multă vreme în ţara în care sunteţi străini.’ ⁸ Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viaţa noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre; ⁹ nu zidim nici case ca locuinţe pentru noi şi nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânţate, ¹⁰ ci locuim în corturi şi urmăm şi împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab. ¹¹ Când s-a suit însă Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împotriva ţării acesteia, am zis: ‘Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeenilor şi de oastea Siriei’. Aşa se face că acum locuim la Ierusalim.” ¹² Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: ¹³ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiţi^(DQ) să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele?» zice Domnul. ¹⁴ Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite, căci ei nu beau vin până în ziua de azi şi ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar^(DR) Eu v-am vorbit şi de vreme^(DS), şi târziu, şi nu M-aţi ascultat! ¹⁵ V-am^(DT) trimis pe toţi slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: «Întoarceţi-vă^(DU), fiecare, de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri!» Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. ¹⁶ Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!’ ¹⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că^(DV) le-am vorbit, şi nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, şi n-au răspuns!’ ” ¹⁸ Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el; ¹⁹ pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea^(DW) înaintea Mea!»’ ”

Cartea lui Ieremia, arsă

36 În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit către Ieremia din partea Domnului: ² „Ia^(DX) un sul de carte şi scrie^(DY) în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel, cu privire la Iuda şi cu privire la toate^(DZ) neamurile din ziua când ţi-am vorbit, pe vremea lui Iosia^(EA), până în ziua de azi! ³ Poate^(EB) că, dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce^(EC) fiecare de la calea lor cea rea, şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul.” ⁴ Ieremia a chemat^(ED) pe Baruc, fiul lui Neriia, şi Baruc^(EE) a scris într-o carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care le spusese lui Ieremia Domnul. ⁵ Apoi Ieremia a dat următoarea poruncă lui Baruc: „Eu sunt închis şi nu pot să merg la Casa Domnului. ⁶ De aceea, du-te tu însuţi şi citeşte din carte ce ai scris în ea după spusele mele, şi anume cuvintele Domnului citeşte-le în auzul poporului, în Casa Domnului; în ziua^(EF) postului să le citeşti şi în auzul tuturor acelora din Iuda care vor veni din cetăţile lor. ⁷ Poate^(EG) că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia şi urgia cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta!” ⁸ Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce-i poruncise prorocul Ieremia şi a citit din carte cuvintele Domnului, în Casa Domnului. ⁹ În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, au chemat la un post înaintea Domnului pe tot poporul Ierusalimului şi pe tot poporul venit din cetăţile lui Iuda la Ierusalim. ¹⁰ Atunci, Baruc a citit din carte cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor, în Casa Domnului, în chilia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, logofătul, în curtea de sus, la intrarea^(EH) porţii celei noi a Casei Domnului. ¹¹ Însă Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, auzind toate cuvintele Domnului cuprinse în carte, ¹² s-a pogorât la casa împăratului, în odaia de scris a logofătului, unde stăteau toate căpeteniile: logofătul Elişama, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Şafan, Zedechia, fiul lui Hanania, şi toate celelalte căpetenii. ¹³ Şi Mica le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când citea Baruc din carte în auzul poporului. ¹⁴ Atunci, toate căpeteniile au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, să-i spună: „Ia în mână cartea din care ai citit în auzul poporului şi vino!” Baruc, fiul lui Neriia, a luat cartea în mână şi s-a dus la ei. ¹⁵ Ei i-au zis: „Şezi şi citeşte-o în auzul nostru.” Astfel, Baruc a citit-o în auzul lor. ¹⁶ Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis lui Baruc: „Vom spune împăratului toate cuvintele acestea.” ¹⁷ Şi au mai pus lui Baruc următoarea întrebare: „Spune-ne cum ai scris toate cuvintele acestea după spusele lui?” ¹⁸ Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate cuvintele acestea, şi eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală.” ¹⁹ Căpeteniile au zis lui Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sunteţi.” ²⁰ Ei s-au dus apoi la împăratul în curte, lăsând cartea în odaia de scris a logofătului Elişama şi au spus toate cuvintele din ea în auzul împăratului. ²¹ Împăratul a trimis pe Iehudi să ia cartea. Iehudi a luat-o din odaia logofătului Elişama şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau împrejurul împăratului. ²² Împăratul şedea în casa^(EI) de iarnă, căci era în luna a noua, şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi. ²³ După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat cartea cu briceagul logofătului şi a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot. ²⁴ Împăratul şi toţi slujitorii lui care au auzit toate cuvintele acelea nu s-au înspăimântat şi nu şi-au sfâşiat^(EJ) hainele. ²⁵ Elnatan, Delaia şi Ghemaria stăruiseră de împărat să nu ardă cartea, dar el nu i-a ascultat. ²⁶ Ci împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, şi lui Şelemia, fiul lui Abdel, să pună mâna pe logofătul Baruc şi pe prorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns. ²⁷ După ce a ars împăratul cartea care cuprindea cuvintele pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ieremia: ²⁸ „Ia din nou o altă carte şi scrie în ea toate cuvintele care erau în cea dintâi carte pe care a ars-o Ioiachim, împăratul lui Iuda. ²⁹ Şi despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: «Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele»?’ ³⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: ‘Niciunul^(EK) din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură^(EL) ziua şi la frig noaptea. ³¹ Îl voi pedepsi pe el, sămânţa lui şi pe slujitorii lui pentru nelegiuirea lor şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am ameninţat, fără ca ei să fi vrut să Mă asculte!’ ” ³² Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea.