Împotriva casei împărăteşti a lui Iuda

22 Aşa vorbeşte Domnul: „Pogoară-te în casa împăratului lui Iuda şi acolo rosteşte cuvintele acestea. ² Să spui: ‘Ascultă Cuvântul^(A) Domnului, împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi şi tot poporul care intraţi pe porţile acestea!’ ” ³ Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate^(B) şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului; nu chinuiţi^(C) pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta! ⁴ Căci, dacă lucraţi după cuvântul acesta, vor intra^(D) pe porţile casei acesteia împăraţi care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiţi în care şi călări pe cai, ei, slujitorii lor şi poporul lor. ⁵ Dar, dacă nu veţi asculta cuvintele acestea, pe Mine Însumi^(E) jur, zice Domnul, că această casă va ajunge o dărâmătură!” ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul asupra casei împăratului lui Iuda: „Tu eşti pentru Mine precum Galaadul, ca vârful Libanului, dar, cu adevărat, voi face din tine un pustiu, o cetate fără locuitori! ⁷ Pregătesc împotriva ta nişte nimicitori, fiecare cu armele lui: ei vor tăia cei mai frumoşi^(F) cedri ai tăi şi-i vor^(G) arunca în foc. ⁸ Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta şi vor zice unul altuia: ‘Pentru ce a făcut Domnul^(H) aşa acestei cetăţi mari?’ ⁹ Şi se va răspunde: ‘Pentru că^(I) au părăsit legământul Domnului, Dumnezeului lor, pentru că s-au închinat înaintea altor dumnezei şi le-au slujit!’ ¹⁰ Nu plângeţi pe cel^(J) mort şi nu vă bociţi pentru el, ci plângeţi mai degrabă pe cel ce se duce^(K), care nu se va mai întoarce şi nu-şi va mai vedea ţara de naştere!” ¹¹ Căci aşa vorbeşte Domnul despre Şalum^(L), fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, care domnea în locul tatălui său Iosia şi care^(M) a ieşit din locul acesta: „Nu se va mai întoarce în el, ¹² ci va muri în locul unde este dus rob şi nu va mai vedea ţara aceasta. ¹³ Vai^(N) de cel ce îşi zideşte casa cu nedreptate şi odăile cu nelegiuire; care pune^(O) pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata; ¹⁴ care zice: ‘Îmi voi zidi o casă mare şi odăi încăpătoare’ şi-i face ferestre multe, o căptuşeşte cu cedru şi o vopseşte cu roşu! ¹⁵ Împărat eşti tu oare, de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl^(P) tău şi nu bea şi el? Şi totuşi el făcea dreptate şi judecată, şi era^(Q) fericit! ¹⁶ Judeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? zice Domnul. ¹⁷ Dar tu n-ai ochi^(R) şi inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verşi sânge nevinovat şi să întrebuinţezi asuprire şi silnicie.” ¹⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor^(S) plânge zicând: ‘Vai^(T), fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!’ ¹⁹ Ci va^(U) fi înmormântat ca un măgar, va fi târât şi aruncat afară din porţile Ierusalimului! ²⁰ Suie-te pe Liban şi strigă! Înalţă-ţi glasul de pe Basan! Şi strigă de pe înălţimea Abarim! Căci toţi cei ce te iubeau sunt zdrobiţi! ²¹ Ţi-am vorbit când îţi mergea bine, dar tu ziceai: ‘Nu pot s-ascult!’ Aşa ai lucrat^(V) din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu. ²² Pe toţi păstorii^(W) tăi îi va paşte vântul şi cei ce te iubesc^(X) vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de ruşine şi vei roşi din pricina întregii tale răutăţi. ²³ Tu, care locuieşti pe Liban acum, care îţi ai cuibul în cedri, cum vei geme când te vor ajunge durerile, dureri^(Y) ca ale unei femei în munci! ²⁴ Pe viaţa Mea, zice Domnul, că, şi chiar dacă^(Z) Ieconia^[a], fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un inel^(AA) de pecetluit în mâna Mea cea dreaptă, te-aş scoate şi de acolo. ²⁵ Te voi da^(AB) în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa, în mâinile acelora înaintea cărora tremuri, în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile^(AC) haldeenilor. ²⁶ Te voi arunca, pe tine şi pe mamă-ta care te-a născut, într-o altă ţară, unde nu v-aţi născut şi acolo veţi muri! ²⁷ Dar, în ţara în care vor dori să se întoarcă, nu se vor mai întoarce! ²⁸ Este un vas dispreţuit, sfărâmat, acest Ieconia? Este el un lucru^(AD) căruia nu-i dai niciun preţ? Pentru ce sunt aruncaţi oare, el şi sămânţa lui, şi azvârliţi într-o ţară pe care n-o cunosc?” ²⁹ Ţară^(AE), ţară, ţară, ascultă glasul Domnului! ³⁰ Aşa vorbeşte Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de^(AF) copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui, căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie al lui David^(AG) şi să domnească peste Iuda.”

Păstorii lui Israel

23 „Vai de păstorii^(AH) care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele”, zice Domnul. ² De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: „Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată^(AI) că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre”, zice Domnul. ³ „Şi Eu Însumi voi strânge^(AJ) rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte şi se vor înmulţi. ⁴ Voi pune peste ele păstori^(AK) care le vor paşte; nu le va mai fi teamă, nici groază şi nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul. ⁵ „Iată^(AL) vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate^(AM) şi judecată în ţară. ⁶ În vremea Lui, Iuda^(AN) va fi mântuit şi Israel va avea linişte^(AO) în locuinţa lui; şi iată Numele^(AP) pe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră! ⁷ De aceea iată vin^(AQ) zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ‘Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’ ⁸ Ci se va zice: ‘Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările^(AR) în care îi risipisem!’ Şi vor locui în ţara lor.” ⁹ Asupra prorocilor.

„Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele^(AS) îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om ameţit de vin, din pricina Domnului şi din pricina sfintelor Lui cuvinte. ¹⁰ Căci ţara^(AT) este plină de preacurvii şi ţara se jeleşte din pricina jurămintelor^(AU); câmpiile^(AV) pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor ţinteşte numai la rău şi toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” ¹¹ „Prorocii^(AW) şi preoţii sunt stricaţi; le-am găsit răutatea chiar şi în^(AX) Casa Mea, zice Domnul. ¹² De aceea, calea^(AY) lor va fi lunecoasă şi întunecoasă, vor fi împinşi şi vor cădea, căci voi aduce nenorocirea^(AZ) peste ei în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ În prorocii Samariei am văzut următoarea nebunie: au prorocit pe^(BA) Baal şi au rătăcit^(BB) pe poporul Meu Israel! ¹⁴ Dar în prorocii Ierusalimului am văzut lucruri grozave. Sunt preacurvari^(BC), trăiesc în^(BD) minciună, întăresc^(BE) mâinile celor răi, aşa că niciunul nu se mai întoarce de la răutatea lui; toţi sunt înaintea Mea ca Sodoma^(BF) şi locuitorii Ierusalimului, ca Gomora.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor despre proroci: „Iată, îi voi hrăni cu^(BG) pelin şi le voi da să bea ape otrăvite; căci prin prorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.” ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele prorocilor care vă prorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun^(BH) vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. ¹⁷ Ei spun celor ce Mă nesocotesc: ‘Domnul a zis: «Veţi avea^(BI) pace!»’ şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: ‘Nu^(BJ) vi se va întâmpla niciun rău.’ ¹⁸ Cine^(BK) a fost de faţă la sfatul Domnului ca să vadă şi să asculte cuvântul Lui? Cine a plecat urechea la cuvântul Lui şi cine l-a auzit? ¹⁹ Iată că furtuna^(BL) Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi! ²⁰ Mânia^(BM) Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul^(BN) vremurilor. ²¹ Eu n-am trimis^(BO) pe prorocii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au prorocit. ²² Dacă ar fi fost^(BP) de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu şi să-i întoarcă^(BQ) de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor! ²³ Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe? ²⁴ Poate cineva să stea într-un loc ascuns^(BR) fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu^(BS) Eu cerurile şi pământul? zice Domnul. ²⁵ Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu, zicând: ‘Am avut un vis! Am visat un vis!’ ²⁶ Până când vor prorocii aceştia să prorocească minciuni, să prorocească înşelătoriile inimii lor? ²⁷ Cred ei oare că pot face pe poporul Meu să uite Numele Meu, prin visele pe care le istoriseşte fiecare din ei, aproapelui lor, cum^(BT) Mi-au uitat părinţii lor Numele din pricina lui Baal? ²⁸ Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta şi cine a auzit Cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. ²⁹ Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca? ³⁰ De aceea, iată, zice Domnul, am necaz^(BU) pe prorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. ³¹ Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu. ³² Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala^(BV) lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul. ³³ Dacă poporul acesta sau un proroc, sau un preot te va întreba: ‘Care este ameninţarea^(BW) Domnului?’ să le spui care este această ameninţare: ‘Vă voi^(BX) lepăda’, zice Domnul. ³⁴ Şi pe prorocul, pe preotul sau pe acela din popor care va zice: ‘O ameninţare a Domnului’, îl voi pedepsi, pe el şi casa lui! ³⁵ Aşa să spuneţi însă, fiecare aproapelui său, fiecare fratelui său: ‘Ce a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ ³⁶ Dar să nu mai ziceţi: ‘O ameninţare a Domnului’, căci cuvântul fiecăruia va fi o ameninţare pentru el, dacă veţi suci astfel cuvintele Dumnezeului celui viu, cuvintele Domnului oştirilor, Dumnezeului nostru! ³⁷ Aşa să zici prorocului: ‘Ce ţi-a răspuns Domnul?’ sau: ‘Ce a zis Domnul?’ ³⁸ Dar, dacă veţi mai zice: ‘O ameninţare a Domnului’, atunci aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că spuneţi cuvintele acestea: «O ameninţare a Domnului», măcar că am trimis să vă spună: Să nu mai ziceţi: «O ameninţare a Domnului»’, ³⁹ din pricina aceasta^(BY), iată, vă voi uita şi vă voi lepăda^(BZ) pe voi şi cetatea pe care v-o dădusem vouă şi părinţilor voştri, vă voi arunca dinaintea Mea ⁴⁰ şi voi pune peste voi o^(CA) veşnică ocară şi o veşnică necinste, care nu se va uita.”

Cele două coşuri cu smochine

24 Domnul^(CB) mi-a arătat două coşuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul^(CC) Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon pe Ieconia^(CD), fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari. ² Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau. ³ Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele şi, de rele ce sunt, nu se pot mânca.” ⁴ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁵ „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeenilor. ⁶ Îi voi privi cu un ochi binevoitor şi-i voi aduce^(CE) înapoi în ţara aceasta; îi voi aşeza^(CF) şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge. ⁷ Le voi da o inimă^(CG) ca să înţeleagă faptul că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul^(CH) Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine^(CI) cu toată inima lor. ⁸ Şi ca smochinele cele rele^(CJ), care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc^(CK) în ţara Egiptului. ⁹ Îi voi face de pomină^(CL), o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară^(CM), de batjocură, de râs şi de blestem^(CN) în toate locurile unde îi voi izgoni. ¹⁰ Voi trimite în ei sabia, foametea şi ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor’.”

Cei şaptezeci de ani de robie. Pedepsirea Babilonului şi a tuturor neamurilor

25 Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea^(CO) an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintâi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –, ² cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând: ³ „De la al treisprezecelea an^(CP) al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, şi n-aţi^(CQ) ascultat. ⁴ Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă^(CR), şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi. ⁵ Ei au zis: ‘Întoarceţi-vă fiecare^(CS) de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie; ⁶ nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, şi nu vă voi face niciun rău!’ ⁷ ‘Dar nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat^(CT) prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră’.” ⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele, ⁹ iată, voi trimite să aducă toate^(CU) popoarele de la miazănoapte, zice Domnul, şi voi trimite la robul^(CV) Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu^(CW) şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice. ¹⁰ Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie^(CX) şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, uruitul morii^(CY) şi lumina lămpii. ¹¹ Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. ¹² Dar, când se vor împlini^(CZ) aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeenilor şi o voi preface în nişte dărâmături^(DA) veşnice. ¹³ Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. ¹⁴ Căci^(DB) neamuri puternice şi împăraţi^(DC) mari le vor supune^(DD) şi pe ele, şi le voi răsplăti^(DE) după faptele şi lucrarea mâinilor lor.” ¹⁵ Căci aşa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Ia^(DF) din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele şi dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. ¹⁶ Vor bea^(DG) şi se vor ameţi şi vor fi ca nişte nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!” ¹⁷ Eu am luat potirul din mâna Domnului şi l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: ¹⁸ Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, împăraţilor şi căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături^(DH), într-un pustiu, să-i facă de batjocură şi de blestem^(DI), cum se vede lucrul acesta astăzi; ¹⁹ lui Faraon^(DJ), împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi tot poporului lui; ²⁰ la toată Arabia^(DK), tuturor împăraţilor ţării Uţ^(DL), tuturor împăraţilor^(DM) ţării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului şi celor ce au mai rămas^(DN) din Asdod; ²¹ Edomului^(DO), Moabului^(DP) şi copiilor lui Amon^(DQ); ²² tuturor împăraţilor Tirului^(DR), tuturor împăraţilor Sidonului şi împăraţilor ostroavelor care sunt dincolo de mare^(DS); ²³ Dedanului^(DT), Temei, Buzului şi tuturor celor ce îşi rad colţurile bărbii, ²⁴ tuturor împăraţilor Arabiei^(DU) şi tuturor împăraţilor arabilor^(DV) care locuiesc în pustie; ²⁵ tuturor împăraţilor Zimrei, tuturor împăraţilor Elamului^(DW) şi tuturor împăraţilor Mediei; ²⁶ tuturor împăraţilor^(DX) de la miazănoapte, de aproape sau de departe, şi unora, şi altora, şi tuturor împărăţiilor lumii care sunt pe faţa pământului. Iar împăratul Şeşacului^(DY) va bea după ei. ²⁷ „Să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beţi^(DZ), îmbătaţi-vă^(EA) şi vărsaţi şi cădeţi fără să vă mai ridicaţi la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»’ ²⁸ Şi, dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Beţi!» ²⁹ Căci iată că, în cetatea^(EB) peste care se cheamă Numele Meu, încep^(EC) să fac rău. Şi voi să rămâneţi nepedepsiţi? Nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema^(ED) sabia peste toţi locuitorii pământului’, zice Domnul oştirilor. ³⁰ Şi tu să le proroceşti toate aceste lucruri şi să le spui: ‘Domnul va răcni^(EE) de sus; din Locaşul Lui^(EF) cel Sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului^(EG) locuinţei Lui; va striga^(EH), precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. ³¹ Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu^(EI) neamurile, intră^(EJ) la judecată împotriva oricărei făpturi şi dă pe cei răi pradă sabiei’, zice Domnul. ³² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, nenorocirea merge din popor în popor şi o mare furtună^(EK) se ridică de la marginile pământului. ³³ Cei pe care-i va ucide^(EL) Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi^(EM), nici adunaţi^(EN), nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ. ³⁴ Gemeţi^(EO), păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi, şi veţi cădea la pământ ca un vas de preţ. ³⁵ Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povăţuitorii turmelor! ³⁶ Se aud strigătele păstorilor şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune ³⁷ şi colibele cele liniştite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului. ³⁸ El Şi-a părăsit locuinţa^(EP), ca un pui de leu vizuina; aşa că ţara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului şi de mânia lui aprinsă’.”

Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului şi a Templului

26 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului: ² „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Stai în curtea^(EQ) Casei Domnului şi spune acelora care vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele^(ER) pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa^(ES) niciun cuvânt din ele. ³ Poate^(ET) că vor asculta, şi se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi^(EU) de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.’ ⁴ Să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Dacă nu^(EV) Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte; ⁵ dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis^(EW) dis-de-dimineaţă şi pe care nu i-aţi ascultat, ⁶ atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo^(EX) şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem^(EY) pentru toate neamurile pământului»’.” ⁷ Preoţii, prorocii şi tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. ⁸ Şi, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, prorocii şi tot poporul au pus mâna pe el şi au zis: „Trebuie să mori negreşit! ⁹ Pentru ce proroceşti în Numele Domnului şi zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?’ ” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului. ¹⁰ Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului. ¹¹ Atunci, preoţii şi prorocii au vorbit căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci^(EZ) a prorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!” ¹² Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe care le-aţi auzit voi. ¹³ Acum îndreptaţi-vă^(FA) căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi^(FB) de răul pe care l-a rostit împotriva voastră! ¹⁴ Cât despre mine, iată-mă^(FC) în mâinile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept! ¹⁵ Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!” ¹⁶ Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!” ¹⁷ Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat^(FD) şi au zis întregii adunări a poporului: ¹⁸ „Mica^(FE) din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sionul^(FF) va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre şi muntele Casei Domnului, o înălţime acoperită cu păduri».’ ¹⁹ L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut^(FG) Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci, Domnul S-a căit^(FH) de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi^(FI) să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?” ²⁰ (A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca Ieremia. ²¹ Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt. ²² Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt, şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt. ²³ Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) ²⁴ Totuşi mâna^(FJ) lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.