Ieremia 17-21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

17 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi^(A) de fier, cu un vârf de diamant; este săpat^(B) pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor. ² Cum se gândesc la copiii lor, aşa se gândesc la altarele lor şi la idolii şi Astarteele^(C) lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. ³ Eu dau la pradă^(D) muntele Meu şi ogoarele lui, avuţiile tale, toate vistieriile şi înălţimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ţinutul tău! ⁴ Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti vrăjmaşului tău într-o ţară^(E) pe care n-o cunoşti, căci ai aprins focul^(F) mâniei Mele, care va arde totdeauna.” ⁵ Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat^(G) să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor^(H) şi îşi abate inima de la Domnul! ⁶ Căci este ca un nenorocit^(I) în pustie şi nu^(J) vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ^(K) sărat şi fără locuitori. ⁷ Binecuvântat^(L) să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! ⁸ Căci el este ca un pom^(M) sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” ⁹ „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” ¹⁰ „Eu, Domnul, cercetez^(N) inima şi cerc rărunchii, ca să^(O) răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” ¹¹ „Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept; trebuie să le părăsească^(P) în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decât un^(Q) nebun. ¹² Scaun de domnie plin de slavă, înălţat de la început, loc al Sfântului nostru Locaş, ¹³ Doamne, nădejdea^(R) lui Israel! Toţi cei ce^(S) Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.” „Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi^(T) pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul^(U) de apă vie.” ¹⁴ „Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit, căci Tu^(V) eşti slava mea! ¹⁵ Iată, ei îmi zic: ‘Unde^(W) este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!’ ¹⁶ Şi eu, ca să Te ascult, n-am^(X) vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, ştii, şi ce a ieşit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. ¹⁷ De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu eşti scăparea^(Y) mea în ziua nenorocirii! ¹⁸ Prigonitorii mei să fie acoperiţi de ruşine^(Z), dar să nu fiu ruşinat^(AA) eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i^(AB) cu o îndoită urgie!”

Sfinţirea Sabatului

¹⁹ Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies împăraţii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului ²⁰ şi spune-le: ‘Ascultaţi^(AC) Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda, tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! ²¹ Aşa vorbeşte Domnul: «Luaţi seama^(AD), în sufletele voastre, să nu purtaţi nicio povară în ziua Sabatului şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului. ²² Să nu scoateţi din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului şi să nu faceţi nicio lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit^(AE) părinţilor voştri.» ²³ Dar^(AF) ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură. ²⁴ «Dacă Mă veţi asculta în adevăr, zice Domnul, şi nu veţi aduce nicio sarcină înăuntru, pe porţile acestei cetăţi, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului şi nu veţi face nicio lucrare în ziua aceasta, ²⁵ atunci pe porţile acestei cetăţi vor^(AG) intra împăraţi şi voievozi care vor şedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care şi călări pe cai, ei şi voievozii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci. ²⁶ Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile^(AH) Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi de la miazăzi^(AI), ca să aducă arderi-de-tot şi jertfe^(AJ), să aducă daruri de mâncare şi tămâie şi să aducă jertfe de mulţumire^(AK) în Casa Domnului. ²⁷ Dar, dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu duceţi nicio povară şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde^(AL) un foc la porţile cetăţii, care^(AM) va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge»’.”

Vasul olarului şi nepocăinţa poporului

18 Cuvântul vorbit de Ieremia din partea Domnului şi care sună astfel: ² „Scoală-te şi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” ³ Când m-am pogorât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. ⁴ Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. ⁵ Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁶ „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta casă^(AN) a lui Israel?” zice Domnul. „Iată, cum^(AO) este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel! ⁷ Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge^(AP), că-l voi surpa şi că-l voi nimici, ⁸ dar, dacă neamul acesta^(AQ) despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău^(AR) de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. ⁹ Tot aşa însă, deodată zic despre un neam, sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. ¹⁰ Dar, dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac. ¹¹ De aceea, vorbeşte acum oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă^(AS) fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!»’ ¹² Dar ei zic: ‘Degeaba^(AT)! Căci noi ne vom urma gândurile noastre şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!’ ” ¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Întrebaţi^(AU) pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave^(AV) blestemăţii. ¹⁴ Părăseşte zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete şi curgătoare? ¹⁵ Totuşi poporul Meu M-a uitat^(AW) şi aduce tămâie idolilor^(AX); s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări^(AY) şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute, ¹⁶ făcând astfel din ţara lor o pustietate^(AZ), o veşnică batjocură^(BA); toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap. ¹⁷ Ca^(BB) vântul de la răsărit îi voi risipi^(BC) înaintea vrăjmaşului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce^(BD) spatele şi nu Mă voi uita la ei!” ¹⁸ Atunci ei au zis: „Veniţi^(BE) să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci^(BF) doar nu va pieri Legea din lipsă de preoţi, nici sfatul din lipsă de înţelepţi, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba şi să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” ¹⁹ Ascultă-mă, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei! ²⁰ Cu rău^(BG) se răsplăteşte binele? Căci au săpat^(BH) o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Ţi aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei şi să abat mânia Ta de la ei. ²¹ De aceea, dă^(BI) pe copiii lor pradă foametei şi doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii şi să rămână văduve, şi bărbaţii lor să fie luaţi de ciumă; tinerii lor să fie ucişi de sabie în luptă! ²² Să se audă strigăte ieşind din casele lor când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat^(BJ) o groapă ca să mă prindă şi mi-au întins laţuri sub picioare. ²³ Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta^(BK) nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta, ci să fie doborâţi în Faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Vasul zdrobit şi dărâmarea Ierusalimului

19 Aşa a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără de la un olar un vas de pământ şi ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului şi din bătrânii preoţilor. ² Du-te în valea^(BL) Ben-Hinom, care este la intrarea porţii olăriei, şi acolo să vesteşti cuvintele pe care ţi le voi spune. ³ Să spui^(BM): ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, împăraţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului!

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face să ţiuie urechile^(BN) oricui va auzi vorbindu-se de ea. ⁴ Pentru că M-au părăsit^(BO), au spurcat locul acesta, au adus în el tămâie altor dumnezei pe care nu-i cunoşteau nici ei, nici părinţii lor, nici împăraţii lui Iuda şi au umplut locul acesta cu sânge^(BP) nevinovat. ⁵ Au zidit^(BQ) şi înălţimi lui Baal, ca să ardă pe copiii lor în foc ca arderi-de-tot lui Baal – lucru pe care nici nu-l poruncisem^(BR), nici nu-l rânduisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte. ⁶ De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici^(BS) Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului! ⁷ În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face^(BT) să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte^(BU) le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. ⁸ Voi face din cetatea aceasta o groază şi o batjocură^(BV); aşa că toţi cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi şi vor şuiera când vor vedea toate rănile ei. ⁹ Îi voi face să mănânce carnea^(BW) fiilor şi fiicelor lor, aşa că îşi vor mânca unii carnea altora, în mijlocul necazului şi strâmtorării în care-i vor aduce vrăjmaşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa».’ ¹⁰ Să spargi^(BX) apoi vasul sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. ¹¹ Şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Tocmai aşa voi zdrobi^(BY) pe poporul acesta şi cetatea aceasta cum se sparge vasul unui olar, fără să poată fi făcut la loc. Şi morţii vor fi îngropaţi^(BZ) în Tofet din lipsă de loc pentru îngropare. ¹² Aşa voi face locului acestuia, zice Domnul, şi locuitorilor lui şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul. ¹³ Casele Ierusalimului şi casele împăraţilor lui Iuda vor fi necurate ca^(CA) Tofetul, toate casele pe acoperişul^(CB) cărora se aducea tămâie întregii oştiri a cerurilor şi se turnau jertfe de băutură^(CC) altor dumnezei!»’ ”

Închiderea lui Ieremia

¹⁴ Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să prorocească. Apoi a stat în curtea^(CD) Casei Domnului şi a zis întregului popor: ¹⁵ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste cetatea aceasta şi peste toate cetăţile care ţin de ea toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru că şi-au înţepenit gâtul^(CE) ca să n-asculte cuvintele Mele’.”

20 Paşhur, fiul lui Imer^(CF), preot şi priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. ² Şi Paşhur a lovit pe prorocul Ieremia şi l-a aruncat în temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. ³ Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeşte Paşhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile). ⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia. ⁵ Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile împăraţilor lui Iuda le voi da^(CG) în mâinile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon. ⁶ Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge la Babilon în robie; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai prorocit^(CH) minciuni’.”

Plângerile prorocului

⁷ M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai^(CI) fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs^(CJ), toată lumea îşi bate joc de mine. ⁸ Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să^(CK) strig: „Silnicie şi apăsare!” Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua. ⁹ Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc^(CL) mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu^(CM) pot. ¹⁰ Căci aud^(CN) vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur. „Învinuiţi-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toţi cei ce trăiau în pace^(CO) cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin şi zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!” ¹¹ Dar Domnul^(CP) este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor^(CQ) birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă; de o veşnică ruşine^(CR), care nu se va uita! ¹² Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel^(CS) neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă^(CT) să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina. ¹³ Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte^(CU) sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. ¹⁴ Blestemată^(CV) să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! ¹⁵ Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească”, şi l-a umplut de bucurie cu ea! ¹⁶ Omul acela să ajungă precum cetăţile pe care le-a nimicit^(CW) Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa^(CX) şi strigăte de război la amiază! ¹⁷ De ce n-am fost^(CY) omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine? ¹⁸ Pentru ce am ieşit^(CZ) din pântecele mamei ca să văd^(DA) numai suferinţă şi durere şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?

Prorocie despre luarea Ierusalimului

21 Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului, când i-a trimis împăratul Zedechia pe Paşhur^(DB), fiul lui Malchia, şi pe Ţefania^(DC), fiul lui Maaseia, preotul, ca să-i zică: ² „Întreabă pe Domnul^(DD) pentru noi, căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, este în război cu noi! Poate că Domnul va face pentru noi vreuna din minunile Lui, ca să-l depărteze de la noi.” ³ Ieremia le-a răspuns: „Să spuneţi lui Zedechia: ⁴ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi întoarce armele de război care sunt în mâinile voastre şi cu care vă luptaţi în afară de ziduri, împotriva împăratului Babilonului şi împotriva haldeenilor care vă împresoară şi le voi strânge^(DE) în mijlocul cetăţii acesteia. ⁵ Apoi Eu Însumi voi lupta împotriva voastră, cu mâna întinsă^(DF) şi cu braţ tare, cu mânie, urgie şi mare supărare. ⁶ Voi lovi pe locuitorii cetăţii acesteia, atât oameni, cât şi dobitoace, şi vor muri de o ciumă grozavă. ⁷ După aceea, zice Domnul, voi^(DG) da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor şi pe cei ce vor scăpa în cetatea aceasta de ciumă, de sabie şi de foamete, îi voi da în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în mâinile vrăjmaşilor lor, în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, şi Nebucadneţar îi va trece prin ascuţişul sabiei, nu-i va cruţa^(DH), nu va avea nicio milă de ei şi nu se va îndura de ei.’ ⁸ Iar poporului acestuia să-i spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată că vă pun^(DI) înainte calea vieţii şi calea morţii. ⁹ Cine va^(DJ) rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieşi să se ducă la haldeenii care vă împresoară va scăpa cu viaţă, care va fi singura^(DK) lui pradă. ¹⁰ Căci Eu Îmi îndrept privirile^(DL) împotriva cetăţii acesteia că să-i fac rău, nu bine, zice Domnul; ea va fi dată în mâinile^(DM) împăratului Babilonului, care o va arde^(DN) cu foc».’ ¹¹ Şi să spui casei împăratului lui Iuda: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, ¹² casă a lui David! Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi dreptate^(DO) dis-de-dimineaţă^(DP) şi scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre! ¹³ Iată, am necaz pe^(DQ) tine, cetate aşezată în vale, pe stânca din câmpie», zice Domnul, pe voi care ziceţi: «Cine^(DR) se va pogorî împotriva noastră? Cine va intra în locuinţele noastre?». ¹⁴ Vă voi pedepsi după rodul^(DS) faptelor voastre, zice Domnul; voi pune foc pădurii voastre şi va mânca toate^(DT) împrejurimile’.”