Evrei 9:1-14
Nouă Traducere În Limba Română
Închinarea în Tabernacul
9 Primul legământ a avut reguli pentru închinare şi pentru un Loc Sfânt pe pământ. 2 A fost construit primul cort, în care erau sfeşnicele, masa şi pâinea prezentării; acesta a fost numit „Locul Sfânt“. 3 Însă dincolo de a doua draperie era cortul numit „Locul Preasfânt“, 4 în care se aflau altarul de aur pentru tămâie şi Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aron care înmugurise şi Tablele Legământului. 5 Deasupra erau heruvimii Slavei[a], umbrind locul ispăşirii[b]. Nu putem vorbi acum în detaliu despre aceste lucruri.
6 După ce au fost făcute astfel de pregătiri, preoţii intrau periodic în primul cort pentru a-şi îndeplini sarcinile, 7 însă numai marele preot intra în al doilea, şi chiar şi el numai o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului. 8 Duhul Sfânt a arătat prin aceasta că încă nu era deschisă calea către Locul Preasfânt atâta timp cât primul cort încă exista. 9 Aceasta este o ilustraţie a timpului prezent, arătând că atât darurile, cât şi jertfele care erau aduse nu puteau să ducă la desăvârşire conştiinţa celui care se închina. 10 Acestea sunt în legătură numai cu mâncarea, cu băutura şi cu diferite ceremonii de purificare; sunt reguli exterioare, care există până la vremea stabilirii noii ordini.
Sângele lui Cristos
11 Însă atunci când Cristos, ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a intrat în cortul mai mare şi perfect care nu este făcut de mâini – adică nu este parte a acestei creaţii – 12 nu cu sânge de capre şi de viţei, ci cu propriul Lui sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, obţinând astfel o răscumpărare veşnică. 13 Dacă sângele caprelor şi al boilor şi stropirea cu cenuşa unei juninci îi sfinţeşte pe cei pângăriţi (având în vedere curăţirea trupului), 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veşnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăţi conştiinţa noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!
Read full chapterFootnotes
- Evrei 9:5 Sau: slavei; în literatura rabinică din vremea aceea termenii ebraici kavod (slavă) şi şehina erau folosiţi pentru a-L desemna pe Dumnezeu, atunci când Acesta Îşi manifesta Prezenţa într-un loc anume
- Evrei 9:5 Sau: Capacul Ispăşirii (vezi Ex. 25:17-22)
Evrei 9:1-14
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
9 Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş(A) pământesc de închinare. 2 În adevăr(B), s-a făcut un cort. În(C) partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul(D), masa(E) şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3 după(F) perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”[a]. 4 El avea un altar de aur pentru tămâie şi(G) chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas(H) de aur cu mană, toiagul lui Aaron(I), care înfrunzise, şi tablele(J) legământului. 5 Deasupra(K) erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii[b] cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6 Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii(L) care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7 Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată(M) pe an şi nu fără sânge, pe(N) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt(O) arăta că(P) drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9 Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care(Q) nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. 10 Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri(R), băuturi şi felurite(S) spălături, până(T) la o vreme de îndreptare. 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot(U) al bunurilor(V) viitoare, a trecut prin(W) cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12 şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu(X) sânge de ţapi şi de viţei, ci(Y) cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat(Z) o răscumpărare veşnică(AA). 13 Căci, dacă sângele(AB) taurilor şi al ţapilor şi(AC) cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele(AD) lui Hristos, care(AE), prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine(AF) Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va(AG) curăţi cugetul vostru de faptele(AH) moarte, ca să slujiţi(AI) Dumnezeului celui viu!
Read full chapterNouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
