Geneza 2:15-25

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁵ Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat^(A) în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. ¹⁶ Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, ¹⁷ dar^(B) din pomul cunoştinţei binelui şi răului să^(C) nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri^(D) negreşit.”

Facerea femeii

¹⁸ Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am^(E) să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” ¹⁹ Domnul Dumnezeu^(F) a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus^(G) la om, ca să vadă cum are să le numească, şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare acela-i era numele. ²⁰ Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. ²¹ Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn^(H) adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. ²² Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la^(I) om. ²³ Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os^(J) din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’^[a], pentru că a fost luată din^(K) om.” ²⁴ De aceea^(L) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

²⁵ Omul şi nevasta lui erau amândoi^(M) goi şi nu le era^(N) ruşine.