Geneza 18-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Isaac este făgăduit încă o dată

18 Domnul i S-a arătat la stejarii^(A) lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. ² Avraam a ridicat ochii^(B) şi s-a uitat, şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când^(C) i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. ³ Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. ⁴ Îngăduie să se aducă puţină^(D) apă, ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub copacul acesta. ⁵ Am să mă duc să iau o bucată de pâine^(E), ca să prindeţi la inimă^(F), şi după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta^(G) treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. ⁶ Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” ⁷ Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. ⁸ Apoi a luat^(H) unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi le-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat. ⁹ Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort^(I)”, a răspuns el. ¹⁰ Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea^(J) aceasta, Mă voi întoarce^(K) negreşit la tine şi iată că Sara^(L), nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui. ¹¹ Avraam^(M) şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala^(N) femeilor. ¹² Sara^(O) a râs în sine, zicând: „Acum^(P), când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul^(Q) de asemenea este bătrân.” ¹³ Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ ¹⁴ Este^(R) oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul^(S) pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” ¹⁵ Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”

Avraam mijloceşte pentru Sodoma

¹⁶ Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă^(T). ¹⁷ Atunci, Domnul a zis: „Să ascund^(U) Eu oare de Avraam ce am să fac?… ¹⁸ Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate^(V) toate neamurile pământului. ¹⁹ Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… ²⁰ Şi Domnul a zis: „Strigătul^(W) împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. ²¹ De aceea Mă voi pogorî^(X) acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine şi, dacă nu va fi aşa, voi şti^(Y).” ²² Bărbaţii^(Z) aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea^(AA) tot înaintea Domnului. ²³ Avraam s-a^(AB) apropiat şi a zis: „Vei^(AC) nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? ²⁴ Poate^(AD) că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? ²⁵ Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca^(AE) cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă^(AF) tot pământul nu va face oare dreptate?” ²⁶ Şi Domnul a zis: „Dacă voi^(AG) găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” ²⁷ Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată^(AH), am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât^(AI) praf şi cenuşă. ²⁸ Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.” ²⁹ Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” ³⁰ Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” ³¹ Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” ³² Avraam a zis: „Să^(AJ) nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul^(AK) a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” ³³ După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

Cei doi îngeri la Sodoma

19 Cei doi îngeri^(AL) au ajuns la Sodoma seara, şi Lot^(AM) şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. ² Apoi a zis: „Domnii mei^(AN), intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, şi spălaţi-vă^(AO) picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum”. „Nu”,^(AP) au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă”. ³ Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit^(AQ) o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat. ⁴ Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. ⁵ Au^(AR) chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i^(AS) afară la noi, ca să^(AT) ne împreunăm cu ei.” ⁶ Lot^(AU) a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el ⁷ şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! ⁸ Iată^(AV) că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă^(AW) au venit sub umbra acoperişului casei mele.” ⁹ Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta^(AX) a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă^(AY) pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor”. Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa. ¹¹ Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire^(AZ), de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

Nimicirea Sodomei şi Gomorei

¹² Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate – scoate-i^(BA) din locul acesta. ¹³ Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că^(BB) a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis^(BC) Domnul, ca să-l nimicim.” ¹⁴ Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră^(BD) pe fetele lui: „Sculaţi-vă”^(BE), a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea”. Dar ginerii^(BF) lui credeau că glumeşte. ¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te^(BG), ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.” ¹⁶ Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul^(BH) voia să-i cruţe; i-au scos^(BI) şi i-au lăsat afară din cetate. ¹⁷ După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi^(BJ) viaţa; să^(BK) nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” ¹⁸ Lot le-a zis: „O! nu^(BL), Doamne! ¹⁹ Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri. ²⁰ Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo…, este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!” ²¹ Şi El i-a zis: „Iată^(BM) că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. ²² Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu^(BN) pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele^(BO) Ţoar^[a]. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci, Domnul^(BP) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. ²⁵ A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea^(BQ) pe pământ. ²⁶ Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp^(BR) de sare. ²⁷ Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse^(BS) înaintea Domnului. ²⁸ Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum^(BT), ca fumul unui cuptor. ²⁹ Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte^(BU) de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

Păcatul fetelor lui Lot

³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte^(BV) cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fete ale lui. ³¹ Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre^(BW) la noi după obiceiul tuturor ţărilor. ³² Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa^(BX) prin tatăl nostru.” ³³ Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” ³⁵ Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El^(BY) este tatăl moabiţilor din ziua de azi. ³⁸ Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El^(BZ) este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

Avraam, în Gherar

20 Avraam a plecat^(CA) de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades^(CB) şi Şur şi a locuit^(CC) ca străin în Gherar. ² Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este^(CD) sora-mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat^(CE) pe Sara. ³ Atunci, Dumnezeu^(CF) S-a arătat noaptea în vis^(CG) lui Abimelec şi i-a zis: „Iată^(CH), ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” ⁴ Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne^(CI), vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? ⁵ Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată^(CJ) şi cu mâini nevinovate.” ⁶ Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am^(CK) şi ferit să păcătuieşti împotriva^(CL) Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. ⁷ Acum, dă omului nevasta înapoi, căci^(CM) el este proroc. Se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii^(CN) că vei muri negreşit, tu şi tot^(CO) ce-i al tău.” ⁸ Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă. ⁹ Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină^(CP) peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau^(CQ) nicidecum făcute.” ¹⁰ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” ¹¹ Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu^(CR) în ţara aceasta şi că au să mă omoare^(CS) din pricina nevestei mele. ¹² De altfel, este adevărat că este^(CT) sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele şi a ajuns să-mi fie nevastă. ¹³ Când m-a scos Dumnezeu^(CU) din casa tatălui meu, am zis Sarei: ‘Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune^(CV) despre mine că sunt fratele tău.’ ” ¹⁴ Abimelec a luat^(CW) oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa. ¹⁵ Abimelec a zis: „Iată, ţara^(CX) mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.” ¹⁶ Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui^(CY) tău o mie de arginţi; aceasta^(CZ) să-ţi fie o dovadă^(DA) de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” ¹⁷ Avraam^(DB) s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască. ¹⁸ Fiindcă Domnul încuiase^(DC) pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.