Geneza 18-20
Nouă Traducere În Limba Română
Cei trei vizitatori
18 Domnul i S-a arătat lui Avraam lângă stejarii lui Mamre, pe când acesta stătea la intrarea cortului său, în căldura zilei. 2 La un moment dat, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut trei bărbaţi stând în apropierea sa. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. 3 El a zis:
– Stăpâne[a], dacă am găsit bunăvoinţă la Tine, Te rog, nu trece pe lângă robul Tău. 4 Permiteţi să se aducă puţină apă ca să vă puteţi spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. 5 Permiteţi-mi să aduc nişte mâncare, ca să vă învioraţi inimile, după care puteţi merge mai departe, căci de aceea aţi venit la slujitorul vostru.
– Aşa este; fă după cum ai spus, i-au răspuns ei.
6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri[b] de făină, frământă şi fă pâine.“ 7 El a alergat la turmă, a luat un viţel a cărui carne era fragedă şi bună şi i l-a dat unui slujitor care s-a grăbit să-l pregătească. 8 Apoi a luat nişte iaurt, nişte lapte, precum şi viţelul pe care îl pregătise şi i-a servit pe cei trei bărbaţi. În timp ce ei mâncau, Avraam stătea lângă ei, sub copac. 9 Ei l-au întrebat:
– Unde este Sara, soţia ta?
– Acolo, în cort, a răspuns el.
10 Apoi Unul dintre ei[c] a spus:
– La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce din nou la tine, iar Sara, soţia ta, va avea un fiu.
Sara asculta la intrarea cortului care era în spatele Lui. 11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sara trecuse de vârsta când putea avea copii. 12 De aceea Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum că am îmbătrânit, iar stăpânul meu este bătrân, să mai am plăcerea aceasta?“ 13 Domnul l-a întrebat pe Avraam:
– De ce a râs Sara, zicând: „Să am într-adevăr un copil acum când sunt bătrână?“ 14 Este ceva prea greu pentru Domnul? La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.
15 Dar Sara – pentru că se temea – a negat zicând:
– Nu am râs.
– Ba da, ai râs! a răspuns El.
Mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma
16 Când s-au ridicat de acolo, bărbaţii s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam a mers împreună cu ei ca să-i conducă. 17 Dar Domnul a zis: „Să ascund oare de Avraam ceea ce urmează să fac, 18 din moment ce el va deveni un neam mare şi puternic şi prin el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului? 19 Căci l-am ales pentru a le porunci copiilor săi şi urmaşilor săi după el să ţină calea Domnului, făcând ceea ce este drept şi corect, pentru ca Domnul să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis.“ 20 Atunci Domnul a zis: „Plângerea împotriva Sodomei şi Gomorei este foarte mare, iar păcatul lor este foarte grav! 21 Trebuie să cobor să văd dacă au făcut aşa cum s-a auzit până la Mine; iar dacă nu, voi şti.“
22 Acei bărbaţi s-au întors de acolo şi au plecat înspre Sodoma. Dar Avraam a rămas, stând înaintea Domnului.[d] 23 Avraam s-a apropiat de El şi a zis:
– Îl vei distruge Tu şi pe cel drept împreună cu cel rău? 24 Poate că sunt cincizeci de oameni drepţi în cetate; vei distruge atunci acel loc şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de oameni drepţi care sunt în cetate? 25 Departe de Tine să faci un astfel de lucru: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât celui drept să i se facă la fel ca şi celui rău! Departe de Tine lucrul acesta! Oare nu va face Judecătorul întregului pământ ceea ce este drept?
26 – Dacă voi găsi în cetatea Sodoma cincizeci de oameni drepţi, i-a răspuns Domnul, voi cruţa tot acel loc de dragul lor.
27 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a spus Avraam, deşi nu sunt decât praf şi cenuşă, 28 dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci?
– Dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
29 – Poate vor fi găsiţi numai patruzeci, a adăugat din nou Avraam.
– De dragul celor patruzeci, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
30 – Să nu se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăşi, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar treizeci.
– Dacă voi găsi acolo treizeici de oameni drepţi, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
31 – Acum, că am îndrăznit să-I vorbesc Stăpânului, a continuat Avraam, poate vor fi găsiţi doar douăzeci.
– De dragul celor douăzeci, nu voi distruge cetatea, i-a răspuns El.
32 – Să nu se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată, I-a spus Avraam. Poate vor fi găsiţi doar zece oameni drepţi în cetate.
– De dragul celor zece, nu o voi distruge, i-a răspuns El.
33 După ce a terminat de vorbit cu Avraam, Domnul a plecat, iar Avraam s-a întors acasă.
Distrugerea Sodomei şi Gomorei
19 Cei doi îngeri[e] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ 2 şi le-a zis:
– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.
– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.
3 Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. 4 Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, 5 l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:
– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.
6 Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el 7 şi a zis:
– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. 8 Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.
9 – Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.
Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. 10 Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; 11 iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. 12 Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, 13 pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ 14 Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi[f] cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.
15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ 16 Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. 17 Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:
– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.
18 – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a[g] răspuns Lot. 19 Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea[h] faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. 20 Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!
21 – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22 Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.
De aceea cetatea a fost numită Ţoar[i]. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24 Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. 25 Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. 26 Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.
27 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. 28 S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.
Lot şi fiicele sale
29 Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. 30 Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. 31 Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. 32 Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 33 Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 35 Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36 Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37 Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab[j], care este strămoşul moabiţilor de astăzi. 38 Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami[k], care este strămoşul amoniţilor de astăzi.
Avraam la Gherar
20 De acolo, Avraam a călătorit spre ţinutul Neghev[l] şi a locuit între Kadeş şi Şur. În timp ce locuia ca străin în Gherar, 2 el pretindea că soţia sa, Sara, este sora lui. Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara pe care a luat-o de soţie. 3 Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într-un vis şi i-a zis:
– Vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o de soţie, deoarece ea este măritată.
4 Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a spus:
– Stăpâne, vei distruge Tu un popor nevinovat? 5 Nu mi-a spus el că este sora lui? Şi ea însăşi a mărturisit că el este fratele ei. Am făcut acest lucru în curăţie de inimă şi cu mâini nevinovate.
6 Atunci Dumnezeu i-a zis în vis:
– Ştiu că ai făcut acest lucru cu integritate, dar te-am oprit să păcătuieşti împotriva Mea; de aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea. 7 Acum, dă-i bărbatului soţia înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să ştii că vei muri, tu şi toţi ai tăi.
8 Abimelek s-a sculat dis-de-dimineaţă, i-a chemat pe toţi curtenii săi, le-a istorisit toate aceste lucruri, iar bărbaţii s-au temut foarte tare. 9 Apoi Abimelek l-a chemat pe Avraam şi l-a întrebat:
– Ce ne-ai făcut? Cu ce-am păcătuit împotriva ta ca să aduci o vină aşa de mare peste mine şi peste regatul meu?
Mi-ai făcut ceea ce n-ar fi trebuit. 10 Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?
11 Avraam i-a răspuns:
– Am făcut acest lucru gândindu-mă că nu este frică de Dumnezeu în acest loc şi temându-mă că mă veţi omorî din pricina soţiei mele. 12 De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu şi fiica mamei mele şi a ajuns soţia mea. 13 Când Dumnezeu m-a chemat să plec din casa tatălui meu, i-am cerut această favoare: ca oriunde vom merge să spună despre mine că sunt fratele ei.
14 Atunci Abimelek a luat oi şi boi, sclavi şi sclave, i le-a dat lui Avraam şi i-a dat-o înapoi şi pe Sara, soţia lui. 15 Abimelek i-a zis: „Ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi place.“ 16 Iar Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui tău o mie de şecheli[m] de argint. Ei sunt dovada că eşti fără vină înaintea tuturor; eşti pe deplin dezvinovăţită.“ 17 Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat pe Abimelek, pe soţia lui, precum şi pe sclavele lui, pentru ca ele să poată avea din nou copii, 18 deoarece Domnul închisese pântecele tuturor celor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soţia lui Avraam.
Footnotes
- Geneza 18:3 Ebr.: Adonai
- Geneza 18:6 Peste 20 l – un sac (măsurile erau calculate în litri, atât pentru lichide, cât şi pentru solide)
- Geneza 18:10 Sau: Domnul
- Geneza 18:22 TM (vezi şi 19:27); o tradiţie scribală ebraică: dar Domnul a rămas, stând înaintea lui Avraam
- Geneza 19:1 Sau: mesageri
- Geneza 19:14 Sau: urmau să se căsătorească
- Geneza 19:18 Lit.: le-a; în v. 19 adresarea este la persoana a II-a singular, ceea ce a dus la interpretarea că în v. 18 Lot li se adresează îngerilor, iar în v. 19, lui Dumnezeu
- Geneza 19:19 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
- Geneza 19:22 Ţoar înseamnă Mic
- Geneza 19:37 Moab înseamnă, probabil, Din tată
- Geneza 19:38 Ben-Ami înseamnă Fiul poporului meu
- Geneza 20:1 Vezi nota de la 12:9
- Geneza 20:16 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de şechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obişnuit (aproximativ 12 gr) şi cel al Lăcaşului (vezi 30:13; aproximativ 10 gr); greutatea şechelului a variat în diferite vremuri şi în diferite zone; aproximativ 0,36 kg
Geneza 18-20
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Isaac este făgăduit încă o dată
18 Domnul i S-a arătat la stejarii(A) lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. 2 Avraam a ridicat ochii(B) şi s-a uitat, şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când(C) i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ. 3 Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. 4 Îngăduie să se aducă puţină(D) apă, ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub copacul acesta. 5 Am să mă duc să iau o bucată de pâine(E), ca să prindeţi la inimă(F), şi după aceea vă veţi vedea de drum, căci pentru aceasta(G) treceţi pe lângă robul vostru.” „Fă cum ai zis”, i-au răspuns ei. 6 Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.” 7 Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. 8 Apoi a luat(H) unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi le-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat. 9 Atunci, ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta, Sara?” „Uite-o în cort(I)”, a răspuns el. 10 Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea(J) aceasta, Mă voi întoarce(K) negreşit la tine şi iată că Sara(L), nevastă-ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului care era înapoia lui. 11 Avraam(M) şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarei nu-i mai venea rânduiala(N) femeilor. 12 Sara(O) a râs în sine, zicând: „Acum(P), când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul(Q) de asemenea este bătrân.” 13 Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’ 14 Este(R) oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul(S) pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” 15 Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs.” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”
Avraam mijloceşte pentru Sodoma
16 Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă(T). 17 Atunci, Domnul a zis: „Să ascund(U) Eu oare de Avraam ce am să fac?… 18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate(V) toate neamurile pământului. 19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… 20 Şi Domnul a zis: „Strigătul(W) împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. 21 De aceea Mă voi pogorî(X) acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine şi, dacă nu va fi aşa, voi şti(Y).” 22 Bărbaţii(Z) aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea(AA) tot înaintea Domnului. 23 Avraam s-a(AB) apropiat şi a zis: „Vei(AC) nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? 24 Poate(AD) că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca(AE) cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă(AF) tot pământul nu va face oare dreptate?” 26 Şi Domnul a zis: „Dacă voi(AG) găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” 27 Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată(AH), am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât(AI) praf şi cenuşă. 28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.” 29 Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.” 30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.” 31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.” 32 Avraam a zis: „Să(AJ) nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul(AK) a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” 33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.
Cei doi îngeri la Sodoma
19 Cei doi îngeri(AL) au ajuns la Sodoma seara, şi Lot(AM) şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. 2 Apoi a zis: „Domnii mei(AN), intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, şi spălaţi-vă(AO) picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum”. „Nu”,(AP) au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă”. 3 Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit(AQ) o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat. 4 Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. 5 Au(AR) chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i(AS) afară la noi, ca să(AT) ne împreunăm cu ei.” 6 Lot(AU) a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el 7 şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! 8 Iată(AV) că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă(AW) au venit sub umbra acoperişului casei mele.” 9 Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta(AX) a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă(AY) pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor”. Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. 10 Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa. 11 Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire(AZ), de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
Nimicirea Sodomei şi Gomorei
12 Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate – scoate-i(BA) din locul acesta. 13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că(BB) a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis(BC) Domnul, ca să-l nimicim.” 14 Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră(BD) pe fetele lui: „Sculaţi-vă”(BE), a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea”. Dar ginerii(BF) lui credeau că glumeşte. 15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te(BG), ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.” 16 Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul(BH) voia să-i cruţe; i-au scos(BI) şi i-au lăsat afară din cetate. 17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi(BJ) viaţa; să(BK) nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.” 18 Lot le-a zis: „O! nu(BL), Doamne! 19 Iată că am căpătat trecere înaintea Ta, şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri. 20 Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo…, este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!” 21 Şi El i-a zis: „Iată(BM) că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. 22 Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu(BN) pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele(BO) Ţoar[a]. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24 Atunci, Domnul(BP) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. 25 A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea(BQ) pe pământ. 26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp(BR) de sare. 27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse(BS) înaintea Domnului. 28 Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum(BT), ca fumul unui cuptor. 29 Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte(BU) de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.
Păcatul fetelor lui Lot
30 Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte(BV) cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fete ale lui. 31 Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta ca să intre(BW) la noi după obiceiul tuturor ţărilor. 32 Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa(BX) prin tatăl nostru.” 33 Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” 35 Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36 Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. 37 Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El(BY) este tatăl moabiţilor din ziua de azi. 38 Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El(BZ) este tatăl amoniţilor din ziua de azi.
Avraam, în Gherar
20 Avraam a plecat(CA) de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades(CB) şi Şur şi a locuit(CC) ca străin în Gherar. 2 Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este(CD) sora-mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat(CE) pe Sara. 3 Atunci, Dumnezeu(CF) S-a arătat noaptea în vis(CG) lui Abimelec şi i-a zis: „Iată(CH), ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” 4 Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne(CI), vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? 5 Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată(CJ) şi cu mâini nevinovate.” 6 Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am(CK) şi ferit să păcătuieşti împotriva(CL) Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. 7 Acum, dă omului nevasta înapoi, căci(CM) el este proroc. Se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii(CN) că vei muri negreşit, tu şi tot(CO) ce-i al tău.” 8 Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă. 9 Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină(CP) peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau(CQ) nicidecum făcute.” 10 Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” 11 Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu(CR) în ţara aceasta şi că au să mă omoare(CS) din pricina nevestei mele. 12 De altfel, este adevărat că este(CT) sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele şi a ajuns să-mi fie nevastă. 13 Când m-a scos Dumnezeu(CU) din casa tatălui meu, am zis Sarei: ‘Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune(CV) despre mine că sunt fratele tău.’ ” 14 Abimelec a luat(CW) oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa. 15 Abimelec a zis: „Iată, ţara(CX) mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.” 16 Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui(CY) tău o mie de arginţi; aceasta(CZ) să-ţi fie o dovadă(DA) de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” 17 Avraam(DB) s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască. 18 Fiindcă Domnul încuiase(DC) pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
Footnotes
- Geneza 19:22 Adică: Mic.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
