Geneza 1:2-10

Nouă Traducere În Limba Română

² Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.

³ Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; şi a fost lumină. ⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. ⁵ Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua întâi.

⁶ Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească^[a] în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“ ⁷ Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost. ⁸ Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a doua.

⁹ Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub cer şi să apară uscatul!“ Şi aşa a şi fost. ¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate la un loc, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.