¹⁰ Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având^(A) cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea^(B) lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile^(C) să scoată apă. ¹² Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(D) stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă^(E) astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. ¹³ Iată, stau^(F) lângă izvorul acesta de apă, şi fetele^(G) oamenilor din cetate vin să scoată apă. ¹⁴ Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta^(H) voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”