14 dar nu am vrut să fac nimic fără consimţământul tău, pentru ca binele pe care-l faci să nu fie din obligaţie, ci un lucru făcut de bunăvoie. 15 Poate că el a fost despărţit de tine pentru un timp tocmai ca să-l ai înapoi pe vecie, 16 dar nu ca pe un sclav, ci mai presus de un sclav, ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine şi cu atât mai mult de tine, atât în chip firesc, cât şi în Domnul.

17 Aşadar, dacă mă consideri prieten, primeşte-l ca pe mine însumi! 18 Iar dacă ţi-a făcut ceva rău sau îţi datorează ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19 Eu, Pavel, scriu aceasta cu mâna mea: eu îţi voi plăti înapoi – ca să nu zic că tu însuţi mi te datorezi mie. 20 Da, frate, vreau să am un câştig de la tine în Domnul; înviorează-mi simţămintele în Cristos!

21 Îţi scriu fiind convins de ascultarea ta, ştiind că vei face chiar mai mult decât îţi spun.

Read full chapter