Add parallel Print Page Options

Împăratul Agripa la Cezareea

13 După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel şi a zis: „Felix a lăsat în temniţă pe un(A) om 15 împotriva(B) căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. 16 Le-am(C) răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. 17 Ei au venit deci aici şi, fără întârziere(D), am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător şi am poruncit să aducă pe omul acesta. 18 Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19 Aveau împotriva lui numai(E) nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit şi despre care Pavel spunea că este viu. 20 Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la cezar.” 22 Agripa(F) a zis lui Festus: „Aş vrea să aud şi eu pe omul acela”. „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi”.

Read full chapter

Festus se consultă cu regele Agrippa

13 După ce au trecut câteva zile, au venit în Cezareea regele Agrippa[a] şi Berenice[b], ca să-l salute pe Festus. 14 Pentru că au stat acolo mai multe zile, Festus i-a relatat regelui cazul lui Pavel, zicându-i:

– Este aici un om care a fost lăsat de Felix în închisoare şi 15 împotriva căruia, când am fost în Ierusalim, conducătorii preoţilor şi bătrânii iudeilor au adus acuzaţii şi au cerut condamnarea lui. 16 Le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea vreun om înainte ca cel acuzat să fi fost pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi să se fi putut apăra împotriva acuzaţiei. 17 Ei au venit deci aici, iar eu n-am amânat, ci, chiar în ziua următoare, m-am aşezat pe scaunul de judecată şi am poruncit ca omul să fie adus. 18 Însă când acuzatorii s-au ridicat, n-au adus nici o acuzaţie din relele la care mă aşteptam, 19 ci aveau cu el nişte dispute cu privire la propria lor religie şi la un oarecare Isus, Care a murit şi despre Care Pavel susţinea că este viu. 20 Fiindcă eram nehotărât cu privire la aceste controverse, l-am întrebat pe Pavel dacă vrea să meargă în Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21 El însă a făcut apel să fie ţinut sub pază pentru hotărârea împăratului[c], aşa că am poruncit să fie ţinut sub pază până când îl voi trimite la Cezar.

22 Agrippa i-a zis lui Festus:

– Aş vrea să-l aud şi eu pe omul acesta!

Festus i-a răspuns:

– Îl vei auzi mâine.

Read full chapter

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 25:13 Irod Agrippa II, ultimul dintre Irozi; la moartea tatălui său, Irod Agrippa I (41-44 d.Cr.), era prea tânăr pentru a conduce, fiind înlocuit cu procuratorii romani; a fost educat la curtea imperială, fiind considerat un fervent apărător al iudeilor; în 48 d.Cr. primeşte tetrarhia unchiului său Irod de Calcis; după patru ani primeşte vechile tetrarhii ale lui Filip şi Lisinias, iar mai târziu teritorii în Galileea şi Perea; i-a avertizat pe iudei să nu se răscoale împotriva romanilor şi a trecut de partea romanilor în războiul iudeo-roman (66-70 d.Cr.)
  2. Faptele Apostolilor 25:13 Fiica cea mai mare a lui Irod Agrippa I; viaţa ei incestuoasă a fost aspru criticată nu numai de către iudei, ci şi de către romani (Josefus, Antich. 19.5.1; 20.7.1-3; Iuvenal, Satire, 6.156); a fost căsătorită mai întâi cu unchiul ei, Irod de Calcis, trăind după moartea acestuia cu propriul ei frate, Irod Agrippa II
  3. Faptele Apostolilor 25:21 Gr.: Sebastos, denumirea în greacă a titlului de August („cu prerogative divine“) pe care-l purtau împăraţii romani; şi în v. 25