Noua împărţire a ţării

45 Când veţi împărţi ţara prin sorţ, ca moştenire, să oferiţi Domnului un dar, şi anume o parte din ţară care să fie un ţinut sfânt. Să fie lung de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lat de douăzeci de mii de coţi.^[a] Toată suprafaţa de pământ cuprinsă între hotarele lui va fi sfântă. ² Din acest ţinut, o suprafaţă pătrată cu lungimea şi lăţimea de cinci sute de coţi^[b] să fie pentru Lăcaş, iar alţi cincizeci de coţi^[c] să fie lăsaţi ca loc gol împrejurul acesteia. ³ Tot în acest ţinut va trebui să măsori o suprafaţă cu lungimea de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lăţimea de zece mii de coţi^[d], în care să fie Lăcaşul, Locul Preasfânt. ⁴ Acesta va fi ţinutul sfânt din ţară pentru preoţi, slujitorii Lăcaşului, cei care se apropie ca să slujească Domnului. El va fi atât un loc pentru casele lor, cât şi un loc sfânt pentru Lăcaş. ⁵ O suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi lăţime va fi proprietatea leviţilor care slujesc în Casă, pentru cetăţile în care vor locui^[e]. ⁶ Lângă ţinutul sfânt să daţi o suprafaţă de cinci mii de coţi lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime^[f], în proprietatea cetăţii. Aceasta va fi pentru toţi cei din Casa lui Israel.

Reglementări pentru prinţ

⁷ Proprietatea prinţului să fie de o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii, de-a lungul ţinutului sfânt şi de-a lungul proprietăţii cetăţii, de la apus tot înspre apus şi de la răsărit tot înspre răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de răsărit la hotarul de apus. ⁸ Acest pământ va fi proprietatea lui în Israel. Şi prinţii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor da ţara celor din Casa lui Israel, potrivit seminţiilor lor.»“

⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Destul, prinţi ai lui Israel! Încetaţi cu violenţa şi asuprirea! Faceţi judecată şi dreptate! Opriţi jecmănirea poporului Meu, zice Stăpânul Domn. ¹⁰ Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă şi un bat drept^[g]. ¹¹ Efa şi batul să fie de aceeaşi măsură. Batul să cuprindă a zecea parte dintr-un homer, iar efa tot a zecea parte dintr-un homer^[h]. Măsura lor se va potrivi după homer. ¹² Un şechel^[i] să fie de douăzeci de ghere. Să aveţi unităţi de douăzeci de şecheli, de douăzeci şi cinci de şecheli şi de cincisprezece şecheli; toate împreună fac o mină.^[j]

¹³ Iată care este contribuţia pe care trebuie s-o aduceţi: a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de grâu şi a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de orz; ¹⁴ partea hotărâtă pentru ulei, pentru batul de ulei, era o zecime de bat la fiecare cor (care este zece baţi sau un homer, căci zece baţi fac un homer), ¹⁵ iar pentru oi – una din fiecare turmă de două sute de oi de pe meleagurile bine udate ale lui Israel. Acestea vor fi aduse ca daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe de pace^[k], ca să se facă ispăşire pentru ei, zice Stăpânul Domn. ¹⁶ Tot poporul din ţară va trebui să aducă această contribuţie împreună cu prinţul^[l] lui Israel. ¹⁷ Prinţul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi darurile de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale celor din Casa lui Israel. El va trebui să se îngrijească de jertfa pentru păcat, de darurile de mâncare, de arderea de tot şi de jertfele de pace, ca să se facă ispăşire pentru cei din Casa lui Israel.“

Reglementări privind sărbătorile

¹⁸ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „În prima zi a lunii întâi, să iei un viţel fără meteahnă şi să faci ispăşire pentru Lăcaş. ¹⁹ Preotul să ia din sângele jertfei pentru păcat şi să-l pună pe uşorii Casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii de la curtea interioară. ²⁰ Tot aşa să faci şi în ziua a şaptea a lunii pentru cei ce păcătuiesc din neatenţie sau din neştiinţă. Astfel să faci ispăşire pentru Casă.

²¹ În a paisprezecea zi a lunii întâi să fie sărbătoarea Paştelui; timp de şapte zile să mâncaţi azime. ²² În ziua aceea prinţul să aducă pentru sine şi pentru tot poporul din ţară un viţel ca jertfă pentru păcat. ²³ În timpul celor şapte zile de sărbătoare, în fiecare zi din cele şapte, să aducă Domnului ca ardere de tot câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, precum şi câte un ţap ca jertfă pentru păcat. ²⁴ Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de fiecare viţel, o efă alături de fiecare berbec şi un hin^[m] de ulei alături de fiecare efă.

²⁵ Pentru sărbătoarea din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să facă la fel, aducând timp de şapte zile ceea ce este nevoie pentru jertfa pentru păcat, pentru arderea de tot, pentru darul de mâncare şi pentru ulei.“