Ezechiel 13-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Împotriva prorocilor mincinoşi

13 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, proroceşte împotriva prorocilor lui Israel care prorocesc şi spun celor ce^(A) prorocesc după gustul inimii^(B) lor: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului!’ ³ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Vai de prorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic! ⁴ Prorocii tăi, Israele, sunt ca nişte şacali^(C) în mijlocul dărâmăturilor! ⁵ Voi nu^(D) v-aţi suit înaintea spărturilor, n-aţi înconjurat cu un zid casa lui Israel ca să rămâneţi tari în luptă în ziua Domnului. ⁶ Vedeniile^(E) lor sunt înşelătoare şi prorociile lor, mincinoase. Ei zic: «Aşa vorbeşte Domnul!», măcar că Domnul nu i-a trimis, şi fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor. ⁷ Nu sunt înşelătoare vedeniile pe care le aveţi şi nu sunt mincinoase prorociile pe care le rostiţi? Voi ziceţi: «Aşa vorbeşte Domnul!» în timp ce Eu n-am vorbit.’ ⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că spuneţi lucruri înşelătoare şi vedeniile voastre sunt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul, Dumnezeu. ⁹ Mâna Mea va fi împotriva prorocilor ale căror vedenii sunt înşelătoare şi ale căror prorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea^(F) casei lui Israel, nici nu vor^(G) intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti^(H) că Eu sunt Domnul, Dumnezeu. ¹⁰ Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: «Pace^(I)!» când nu este pace. Poporul Meu zideşte un zid şi ei îl tencuiesc^(J) cu ipsos. ¹¹ De aceea, spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie^(K) cu vifor, pietrele de grindină vor cădea şi se va dezlănţui furtuna. ¹² Iată, vi se prăbuşeşte zidul! Şi atunci vi se va zice: «Unde este ipsosul cu care l-aţi tencuit?»’ ¹³ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘În urgia Mea, voi porni furtuna; în mânia Mea, va veni o ploaie cu vifor şi vor cădea pietre de grindină ca să nimicească. ¹⁴ Voi surpa zidul pe care l-aţi tencuit cu ipsos, îl voi doborî la pământ şi i se vor dezgoli temeliile; se va prăbuşi şi veţi pieri în mijlocul dărâmăturilor lui. Şi veţi şti^(L) că Eu sunt Domnul. ¹⁵ Îmi voi potoli astfel mânia împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos şi vă voi spune: «Nu mai este niciun zid! Şi s-a isprăvit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! ¹⁶ S-a isprăvit cu prorocii lui Israel, care prorocesc asupra Ierusalimului şi au vedenii^(M) de pace asupra lui când nu este pace»’, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁷ ‘Iar tu, fiul omului, întoarce-ţi^(N) privirile împotriva fiicelor poporului tău, care prorocesc^(O) după gustul inimii lor, şi proroceşte împotriva lor!’ ¹⁸ Spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai de cele ce cos pernuţe pentru subsuori şi fac marame pentru capetele oamenilor de orice mărime, ca să prindă suflete! Socotiţi că veţi prinde sufletele^(P) poporului Meu, ca să vă păstraţi cu viaţă sufletele voastre? ¹⁹ Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu pentru câţiva^(Q) pumni de orz şi câteva bucăţi de pâine, ucigând nişte suflete care n-ar trebui să moară şi făcând să trăiască nişte suflete care n-ar trebui să trăiască, înşelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.»’ ²⁰ De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată, am necaz pe pernuţele voastre prin care prindeţi sufletele ca păsările, de aceea vi le voi smulge de la braţe şi voi da drumul sufletelor, şi anume sufletelor pe care le prindeţi ca păsările! ²¹ Vă voi rupe maramele şi voi scoate pe poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai cadă pradă în mâinile voastre, şi veţi şti^(R) că Eu sunt Domnul. ²² Pentru că întristaţi prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu Însumi nu l-am întristat, şi pentru că întăriţi^(S) mâinile celui rău ca să-l împiedicaţi să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viaţa, ²³ de aceea nu veţi^(T) mai avea vedenii înşelătoare şi nu veţi mai rosti prorocii. Voi scoate din mâinile voastre pe poporul Meu, şi veţi şti^(U) că Eu sunt Domnul.’ ”

Împotriva celor ce se alipesc de idoli

14 Câţiva din bătrânii lui Israel au venit^(V) la mine şi au şezut înaintea mea. ² Şi Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ³ „Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă^(W) în nelegiuire! Să Mă^(X) las Eu să fiu întrebat de ei? ⁴ De aceea vorbeşte-le şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Orice om din casa lui Israel care îşi poartă idolii în inimă şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească prorocului, Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui, ⁵ ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel care s-au depărtat de Mine din pricina tuturor idolilor.»’ ⁶ De aceea, spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre! ⁷ Căci orice om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc pentru o vreme în Israel, care s-a depărtat de Mine, care îşi poartă idolii în inima lui şi nu-şi ia privirile de la ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească unui proroc ca să Mă întrebe prin el, Eu, Domnul, prin Mine Însumi îi voi răspunde. ⁸ Îmi voi întoarce^(Y) Faţa împotriva omului acestuia, îl voi face un semn^(Z) şi de pomină şi îl voi nimici cu desăvârşire din mijlocul poporului Meu. Şi veţi şti^(AA) că Eu sunt Domnul! ⁹ Dacă prorocul se va lăsa amăgit^(AB) să rostească un cuvânt, Eu, Domnul, am amăgit pe prorocul acela; Îmi voi întinde mâna împotriva lui şi-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel. ¹⁰ Îşi vor purta astfel păcatul lor şi pedeapsa prorocului va fi la fel cu pedeapsa celui ce întreabă, ¹¹ ca să nu se mai rătăcească^(AC) de la Mine casa lui Israel şi să nu se mai spurce cu toate fărădelegile ei. Atunci vor fi poporul^(AD) Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor» ’ ”, zice Domnul, Dumnezeu!

Dreptatea pedepselor Domnului

¹² Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹³ „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul^(AE) pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, ¹⁴ chiar de ar fi^(AF) în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea^(AG) lor, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁵ Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice^(AH), care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni din pricina acestor fiare ¹⁶ şi ar fi în mijlocul ei aceşti^(AI) trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu. ¹⁷ Sau, dacă aş^(AJ) aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici^(AK) cu desăvârşire oamenii şi vitele ¹⁸ şi^(AL) ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar mai scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa. ¹⁹ Sau, dacă aş trimite ciuma^(AM) în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa^(AN) urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele, ²⁰ şi ar fi^(AO) în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.” ²¹ Totuşi aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Măcar că trimit^(AP) împotriva Ierusalimului cele patru pedepse grozave ale mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma, ca să nimicesc cu desăvârşire din el oamenii şi vitele, ²² tot va fi o rămăşiţă^(AQ) care va scăpa, care va ieşi din el, şi anume: fii şi fiice. Iată, aceştia vor veni la voi, le veţi vedea purtarea^(AR) şi faptele şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care o aduc asupra Ierusalimului, de tot ce aduc asupra lui. ²³ Ei vă vor mângâia când le veţi vedea purtarea şi faptele şi veţi cunoaşte că nu fără^(AS) temei fac Eu tot ce fac împotriva Ierusalimului”, zice Domnul, Dumnezeu.

Locuitorii Ierusalimului, asemănaţi cu lemnul de viţă

15 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, ce are lemnul de viţă mai mult decât orice alt lemn, viţele-de-vie mai mult decât cele ce sunt printre copacii din pădure? ³ Ia oare cineva din lemnul acesta ca să facă vreo lucrare? Face cineva din el vreun cârlig de atârnat ceva în el? ⁴ Iată că este pus pe foc^(AT) să ardă. După ce îi arde focul cele două capete şi mijlocul, mai poate fi el bun de ceva? ⁵ Iată, când era întreg, nu se putea face nimic din el. Cu cât mai puţin acum, după ce l-a mistuit şi l-a ars focul, s-ar mai putea face vreo lucrare din el?” ⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului. ⁷ Îmi voi întoarce Faţa^(AU) împotriva lor; au ieşit^(AV) din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti^(AW) că Eu sunt Domnul când Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor. ⁸ Voi preface ţara într-un pustiu, pentru că au fost necredincioşi”, zice Domnul, Dumnezeu.

Ierusalimul, închipuit printr-o curvă

16 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, arată^(AX) Ierusalimului urâciunile lui! ³ Şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu, către cetatea Ierusalimului: Prin obârşia şi naşterea^(AY) ta eşti din ţara canaaniţilor; tatăl^(AZ) tău era amorit şi mama ta, hetită. ⁴ La naştere, în ziua^(BA) când te-ai născut, buricul nu ţi s-a tăiat, n-ai fost scăldată în apă, ca să fii curăţită, nici n-ai fost frecată cu sare şi nici n-ai fost înfăşată în scutece. ⁵ Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine ca să-ţi facă măcar unul din aceste lucruri din milă pentru tine, ci ai fost aruncată pe câmp, aşa de scârbă le era de tine în ziua naşterii tale. ⁶ Atunci, Eu am trecut pe lângă tine, te-am văzut tăvălită în sângele tău şi am zis: «Trăieşte chiar şi în sângele tău!» Da, ţi-am zis: «Trăieşte chiar şi în sângele tău!» ⁷ Te-am înmulţit^(BB) cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumuseţe desăvârşită, ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot. ⁸ Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine, şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostei. Atunci am întins peste tine poala^(BC) hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul, Dumnezeu, şi ai fost^(BD) a Mea! ⁹ Te-am scăldat în apă, te-am spălat de sângele de pe tine şi te-am uns cu untdelemn. ¹⁰ Ţi-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire şi te-am îmbrăcat în mătase. ¹¹ Te-am împodobit cu scule scumpe, ţi-am pus brăţări^(BE) la mână şi o salbă^(BF) la gât; ¹² ţi-am pus o verigă în nas, cercei în urechi şi o cunună minunată pe cap. ¹³ Astfel, ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi ai fost îmbrăcată cu in subţire, cu mătase şi cusături cu fir. Ai mâncat^(BG) floarea făinii, miere şi untdelemn. Erai de o frumuseţe desăvârşită^(BH), ba ajunseseşi chiar împărăteasă. ¹⁴ Ţi s-a dus vestea^(BI) printre neamuri pentru frumuseţea ta, căci era desăvârşită de tot datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁵ Dar te-ai încrezut^(BJ) în frumuseţea ta şi ai^(BK) curvit la adăpostul numelui tău celui mare; ţi-ai revărsat curviile înaintea tuturor trecătorilor şi te-ai dat lor. ¹⁶ Ai luat^(BL) şi din hainele tale, ţi-ai făcut înălţimi pe care le-ai împodobit cu toate culorile şi ai curvit pe ele – aşa cum nu s-a întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla vreodată. ¹⁷ Ţi-ai luat până şi minunatele tale podoabe de aur şi de argint pe care ţi le dădusem şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi cu care ai curvit. ¹⁸ Ţi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele şi ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu şi tămâia Mea. ¹⁹ Pâinea^(BM) pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămâie cu un miros plăcut. Iată ce s-a întâmplat, zice Domnul, Dumnezeu! ²⁰ Apoi ţi-ai^(BN) luat fiii şi fiicele pe care Mi-i născuseşi şi i-ai jertfit lor, ca să le slujească de mâncare. Nu erau oare de ajuns curviile tale, ²¹ de Mi-ai mai junghiat fiii şi i-ai dat, trecându-i prin foc în cinstea lor? ²² Şi, în mijlocul tuturor urâciunilor şi curviilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţii^(BO) tale, când erai goală^(BP), goală de tot, şi te zbăteai în sângele tău! ²³ După toate aceste răutăţi ale tale (vai, vai de tine! zice Domnul, Dumnezeu), ²⁴ ţi-ai zidit^(BQ) case de curvie, ţi-ai făcut^(BR) înălţimi în toate pieţele. ²⁵ La toate colţurile uliţelor ţi-ai făcut înălţimi, ţi-ai necinstit frumuseţea, ţi-ai desfăcut picioarele înaintea tuturor trecătorilor, ai făcut tot mai multe curvii. ²⁶ Ai curvit cu egiptenii^(BS), vecinii tăi, cu trupul plin de vlagă, şi ţi-ai înmulţit curviile, ca să Mă mânii. ²⁷ Dar iată că Mi-am întins mâna împotriva ta, am micşorat partea de întreţinere pe care ţi-o rânduisem, te-am lăsat în voia vrăjmaşelor tale, fiicele filistenilor^(BT), care au roşit de purtarea ta nelegiuită. ²⁸ Apoi ai curvit^(BU) cu asirienii, pentru că erai fără saţ; ai curvit cu ei, şi tot nu te-ai săturat. ²⁹ Ţi-ai înmulţit curviile cu ţara Canaanului şi până în Haldeea^(BV), dar nici acolo nu te-ai săturat. ³⁰ Ce slăbiciune de inimă ai avut, zice Domnul, Dumnezeu, de ai făcut toate aceste lucruri, care sunt fapta unei ibovnice dedate la curvie, ³¹ zidindu-ţi case de curvie^(BW) la toate colţurile uliţelor şi făcându-ţi înălţimi în toate pieţele! N-ai fost nici măcar ca o curvă care-şi cere plata. ³² Ai fost femeia preacurvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei! ³³ Tuturor curvelor li se plăteşte o plată, dar^(BX) tu ai dat daruri tuturor ibovnicilor tăi, i-ai câştigat prin daruri, ca să-i tragi la tine din toate părţile şi să curveşti cu ei. ³⁴ Ai fost cu totul altfel decât celelalte curve, întrucât nimeni nu umbla după tine, ci tu plăteai celor ce veneau la tine, în loc ca tu să fii plătită de ei. De aceea ai fost cu totul altfel decât altele.’ ³⁵ De aceea, ascultă, curvo, Cuvântul Domnului! ³⁶ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că ţi-ai risipit banii în felul acesta şi ţi-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi şi cu toţi idolii tăi urâcioşi şi din pricina sângelui^(BY) copiilor tăi, pe care li i-ai dat, ³⁷ de aceea, iată, voi strânge^(BZ) pe toţi ibovnicii cu care te dezmierdai, pe toţi aceia pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, da, îi voi strânge împotriva ta din toate părţile, îţi voi dezveli goliciunea înaintea lor şi îţi vor vedea toată goliciunea. ³⁸ Te voi judeca aşa cum se judecă femeile preacurve^(CA) şi ucigătoare de copii şi voi face din tine o jertfă sângeroasă^(CB) a urgiei şi geloziei. ³⁹ Te voi da în mâinile lor; îţi vor surpa casele^(CC) de curvie şi îţi vor nimici înălţimile; te vor dezbrăca^(CD) de hainele tale, îţi vor lua toată podoaba de pietre scumpe şi te vor lăsa goală, goală de tot. ⁴⁰ Vor aduce^(CE) gloata împotriva ta, te vor^(CF) ucide cu pietre şi te vor străpunge cu lovituri de sabie. ⁴¹ Îţi vor arde^(CG) casele cu foc şi se vor răzbuna pe tine^(CH) înaintea unei mulţimi de femei. Voi face să înceteze astfel curvia^(CI) ta şi nu vei mai da plată de curvă. ⁴² Îmi voi potoli^(CJ) mânia împotriva ta şi nu voi mai fi gelos pe tine; Mă voi linişti, nu voi mai fi supărat. ⁴³ Pentru că nu ţi-ai adus aminte^(CK) de vremea tinereţii tale, ci M-ai aţâţat prin toate aceste lucruri, iată, voi face^(CL) ca purtarea ta să cadă asupra capului tău, zice Domnul, Dumnezeu, ca să nu mai săvârşeşti alte nelegiuiri cu toate urâciunile tale! ⁴⁴ Iată că toţi cei ce spun zicători vor spune despre tine zicătoarea aceasta: «Cum este mama aşa şi fata!» ⁴⁵ Tu eşti fata mamei tale, care s-a dezgustat de bărbatul şi copiii ei. Tu eşti sora surorilor tale care s-au dezgustat de bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră era o hetită^(CM) şi tatăl vostru, un amorit. ⁴⁶ Sora ta^(CN) cea mai mare, care locuieşte la miazănoapte de tine, este Samaria, ea şi fiicele ei, şi sora ta cea mai mică este Sodoma, şi fiicele ei, şi locuieşte la miazăzi de tine. ⁴⁷ Tu nu numai că ai umblat pe căile lor şi ai săvârşit aceleaşi urâciuni, ci, ca şi cum atât ar fi fost prea puţin, ai fost mai stricată^(CO) decât ele în toate purtările tale. ⁴⁸ Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că sora ta Sodoma^(CP) şi fiicele ei n-au făcut ce aţi făcut voi, tu şi fiicele tale. ⁴⁹ Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug^(CQ) şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. ⁵⁰ Ele s-au semeţit şi au făcut urâciuni^(CR) blestemate înaintea Mea, de aceea le-am^(CS) şi nimicit când am văzut lucrul acesta. ⁵¹ Samaria n-a făcut nici jumătate din păcatele tale; urâciunile tale au fost mai multe decât ale ei, aşa că ai uşurat^(CT) vina surorilor tale prin toate urâciunile pe care le-ai făcut acum. ⁵² Tu, care uşurai vina surorilor tale prin purtarea ta, suferă acum urmările răutăţii tale; prin păcatele tale, prin care te-ai făcut mai urâcioasă decât ele, acum le faci mai uşoară vina decât a ta, de aceea acoperă-te de ruşine şi poartă-ţi ocara, fiindcă ai uşurat vina surorilor tale! ⁵³ Voi aduce^(CU) înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de război ai Sodomei^(CV) şi ai fiicelor ei, pe prinşii de război ai Samariei şi ai fiicelor ei şi pe prinşii tăi de război în mijlocul lor, ⁵⁴ ca să-ţi suferi ocara şi să roşeşti pentru tot ce ai făcut, slujindu-le ca o pricină de mângâiere^(CW). ⁵⁵ Astfel, surorile tale: Sodoma şi fiicele ei se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce iarăşi la starea lor de mai înainte, şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce iarăşi la starea voastră de mai înainte. ⁵⁶ Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma în vremea mândriei tale, ⁵⁷ mai înainte de vădirea răutăţii tale, când ai primit batjocurile^(CX) fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tăi şi ale fiicelor filistenilor^(CY), care te dispreţuiesc de jur împrejur! ⁵⁸ Trebuie să-ţi porţi^(CZ), în adevăr, nelegiuirile şi urâciunile, zice Domnul.’ ⁵⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Îţi voi face întocmai cum ai făcut şi tu, care ai nesocotit^(DA) jurământul^(DB), rupând legământul! ⁶⁰ Dar Îmi voi aduce aminte^(DC) de legământul Meu făcut cu tine în vremea tinereţii tale şi voi face cu tine un legământ^(DD) veşnic. ⁶¹ Atunci îţi vei aduce aminte^(DE) de purtarea ta, te vei ruşina când vei primi la tine pe surorile tale, mai mari şi mai mici, pe care ţi le voi da ca fiice^(DF), dar^(DG) nu pe temeiul legământului făcut cu tine. ⁶² Voi face^(DH) legământul Meu cu tine şi vei şti că Eu sunt Domnul, ⁶³ ca să-ţi aduci aminte^(DI) de trecut şi să roşeşti şi să nu mai deschizi^(DJ) gura de ruşine când îţi voi ierta tot ce ai făcut’, zice Domnul, Dumnezeu.”

Pedepsirea lui Zedechia

17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel ³ şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Un^(DK) vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe a venit în Liban şi a luat^(DL) vârful unui cedru. ⁴ A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o ţară de negoţ şi a pus-o într-o cetate de negustori; ⁵ a luat şi din sămânţa ţării şi a pus-o într-un pământ roditor^(DM); a pus-o lângă o apă mare şi a sădit-o ca pe^(DN) o salcie. ⁶ Lăstarul acesta a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea^(DO) înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari şi a făcut mlădiţe. ⁷ Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că, din pământul unde era sădită, viţa^(DP) aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el şi şi-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită. ⁸ Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod şi să se facă o viţă minunată. ⁹ Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i^(DQ) va smulge vulturul dintâi rădăcinile şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei. ¹⁰ Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca^(DR) ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit».’ ” ¹¹ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ¹² „Spune casei acesteia^(DS) răzvrătite: ‘Nu ştiţi ce înseamnă aceasta?’ Şi spune: ‘Iată, împăratul^(DT) Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul şi pe căpeteniile lui şi i-a dus cu el în Babilon. ¹³ A luat un^(DU) vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el şi l-a pus^(DV) să jure, dar pe mai-marii ţării i-a luat cu el, ¹⁴ ca împărăţia să rămână^(DW) smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legământul rămânându-i credincios. ¹⁵ Dar el s-a răsculat^(DX) împotriva lui şi a trimis soli în Egipt, ca să-i dea^(DY) cai şi un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa^(DZ) el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul?’ ¹⁶ Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că, în ţara^(EA) împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri! ¹⁷ Aşa că nici Faraon^(EB) nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război când se vor ridica întărituri^(EC) şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete. ¹⁸ El a nesocotit jurământul până într-atât că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna^(ED) şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa! ¹⁹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pe viaţa Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu şi a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta. ²⁰ Îmi voi^(EE) întinde mreaja peste el şi va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon şi acolo îl voi^(EF) judeca pentru abaterea săvârşită de el faţă de Mine. ²¹ Dar toţi fugarii^(EG) din toate oştile lui vor cădea loviţi de sabie, şi cei ce vor mai rămâne vor fi risipiţi în toate vânturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri’. ²² Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Eu Însumi voi lua o rămurea^(EH) din vârful unui cedru mare şi o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiţă fragedă^(EI) şi o voi sădi^(EJ) pe un munte înalt şi ridicat. ²³ Şi anume o voi sădi pe un munte^(EK) înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod şi se va face un cedru măreţ. Păsări^(EL) de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui. ²⁴ Şi toţi copacii de pe câmp vor şti că Eu, Domnul, am^(EM) pogorât copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu^(EN), Domnul, am vorbit şi voi şi face.’ ”

Răsplătirile dumnezeieşti

18 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² „Pentru ce spuneţi voi zicătoarea aceasta în ţara lui Israel: ‘Părinţii^(EO) au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii’? ³ Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu veţi mai avea prilej să spuneţi zicătoarea aceasta în Israel. ⁴ Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul^(EP) care păcătuieşte, acela va muri. ⁵ Omul care este drept, care face judecată şi dreptate, ⁶ care nu mănâncă pe munţi^(EQ) carne jertfită idolilor şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, care nu necinsteşte^(ER) nevasta aproapelui său şi nu se apropie de nevastă-sa în timpul^(ES) necurăţiei ei, ⁷ care n-asupreşte^(ET) pe nimeni, care dă înapoi datornicului zălogul^(EU), care nu răpeşte nimic, care dă^(EV) din pâinea lui celui flămând şi înveleşte cu o haină pe cel gol, ⁸ care nu împrumută cu dobândă^(EW) şi nu ia camătă, care îşi abate mâna de la nelegiuire şi judecă^(EX) după adevăr între un om şi altul, ⁹ care urmează legile Mele şi păzeşte poruncile Mele, lucrând cu credincioşie – omul acela este drept şi va trăi^(EY) negreşit, zice Domnul, Dumnezeu. ¹⁰ Dacă acum omul acesta are un fiu iute la mânie, care varsă^(EZ) sânge sau care face ceva de felul acesta; ¹¹ dacă acest fiu nu se ia în nimic după purtarea tatălui său neprihănit, ci mănâncă pe munţi, necinsteşte pe nevasta aproapelui său, ¹² asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, răpeşte, nu dă înapoi zălogul, ridică ochii spre idoli şi face^(FA) urâciuni, ¹³ împrumută cu dobândă şi ia camătă, s-ar putea oare să trăiască un astfel de fiu? Nu va trăi; a săvârşit toate aceste urâciuni, de aceea trebuie să moară. Sângele^(FB) lui să cadă asupra capului lui! ¹⁴ Dar, dacă un om are un fiu care vede toate păcatele tatălui său, le vede, dar nu face la fel; ¹⁵ dacă fiul acela nu mănâncă^(FC) pe munţi şi nu ridică ochii spre idolii casei lui Israel, nu necinsteşte pe nevasta aproapelui său, ¹⁶ nu asupreşte pe nimeni, nu ia niciun zălog, nu răpeşte, ci dă din pâinea lui celui flămând şi acoperă cu o haină pe cel gol, ¹⁷ îşi abate mâna de la nelegiuire, nu ia nici dobândă, nici camătă, păzeşte poruncile Mele şi urmează legile Mele, acela nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, ci va trăi negreşit. ¹⁸ Dar tatăl său, care a fost un asupritor, a răpit de la alţii, a făcut în mijlocul poporului său ce nu este bine, el va^(FD) muri pentru nelegiuirea lui! ¹⁹ Voi însă ziceţi: ‘Pentru ce^(FE) nu poartă fiul pedeapsa pentru nelegiuirea tatălui său?’ Pentru că fiul a lucrat după neprihănire şi dreptate, a păzit şi a împlinit toate legile Mele; el va trăi negreşit! ²⁰ Sufletul^(FF) care păcătuieşte acela va muri. Fiul^(FG) nu va purta nelegiuirea tatălui său şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea^(FH) celui neprihănit va fi peste el şi răutatea^(FI) celui rău va fi peste el. ²¹ Dar, dacă^(FJ) cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. ²² Toate^(FK) fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. ²³ Doresc^(FL) Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? ²⁴ Însă, dacă^(FM) cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea^(FN) lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele. ²⁵ Voi ziceţi: ‘Calea^(FO) Domnului nu este dreaptă!’ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? ²⁶ Dacă^(FP) cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. ²⁷ Dar, dacă^(FQ) cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este drept şi bine, îşi va păstra sufletul viu. ²⁸ Pentru că^(FR) îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri. ²⁹ Casa^(FS) lui Israel zice: ‘Calea Domnului nu este dreaptă.’ Oare calea Mea nu este dreaptă, casa lui Israel? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? ³⁰ De aceea^(FT) vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă^(FU) şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. ³¹ Lepădaţi^(FV) de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, faceţi-vă rost de o inimă^(FW) nouă şi un duh nou. Pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel? ³² Căci Eu nu doresc^(FX) moartea celui ce moare, zice Domnul, Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.”