Exod 17-20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Refidim – Stânca din Horeb

17 Toată^(A) adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice pe care poruncise Domnul să le facă, şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut. ² Atunci, poporul^(B) a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi^(C) pe Domnul?” ³ Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea^(D) împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici, cu copiii şi turmele noastre?” ⁴ Moise a strigat^(E) către Domnul şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă^(F) ucidă cu pietre.” ⁵ Domnul a zis lui Moise: „Treci^(G) înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai^(H) lovit râul şi porneşte! ⁶ Iată^(I), Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel. ⁷ El a numit locul acela Masa^(J) şi Meriba (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”

Înfrângerea lui Amalec

⁸ Amalec^(K) a venit să bată pe Israel la Refidim. ⁹ Atunci, Moise a zis lui^(L) Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.” ¹⁰ Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. ¹¹ Când îşi ridica^(M) Moise mâna, era mai tare Israel şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec. ¹² Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui. ¹³ Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui cu tăişul sabiei. ¹⁴ Domnul a zis lui Moise: „Scrie^(N) lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea-aminte, şi spune lui Iosua că voi^(O) şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.” ¹⁵ Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu”^[a]. ¹⁶ El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”

Ietro, la Moise

18 Ietro^(P), preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu^(Q) pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. ² Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. ³ A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină”, ⁴ iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.” ⁵ Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie, unde tăbăra el, la muntele^(R) lui Dumnezeu. ⁶ A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.” ⁷ Moise a ieşit^(S) înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ şi l-a sărutat^(T). S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cortul lui Moise. ⁸ Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi izbăvise^(U) Domnul din ele. ⁹ Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel şi pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor. ¹⁰ Şi Ietro a zis: „Binecuvântat^(V) să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor! ¹¹ Cunosc acum că Domnul este^(W) mai mare decât toţi dumnezeii, căci^(X) în lucrul în care s-au purtat^(Y) cu trufie, El a fost mai presus de ei.” ¹² Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea^(Z) lui Dumnezeu.

Judecătorii

¹³ A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui, de dimineaţa până seara. ¹⁴ Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?” ¹⁵ Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine^(AA) la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. ¹⁶ Când au vreo treabă^(AB), vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscut^(AC) poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” ¹⁷ Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. ¹⁸ Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face^(AD) singur. ¹⁹ Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu^(AE) va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului^(AF) înaintea lui Dumnezeu şi du^(AG) pricinile înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ Învaţă-i^(AH) poruncile şi legile şi arată-le calea^(AI) pe care trebuie s-o urmeze şi ce^(AJ) trebuie să facă.” ²¹ Alege din tot poporul oameni^(AK) destoinici^(AL), temători de Dumnezeu, oameni de încredere^(AM), vrăjmaşi^(AN) ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. ²² Ei să judece poporul în tot timpul^(AO); să aducă^(AP) înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta, îţi vei uşura sarcina, căci^(AQ) o vor purta şi ei împreună cu tine. ²³ Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea^(AR) face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la^(AS) locul lui. ²⁴ Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el. ²⁵ Moise^(AT) a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. ²⁶ Ei judecau^(AU) poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile^(AV) grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi. ²⁷ Apoi Moise a trimis^(AW) pe socrul său în ţara lui.

Pustia şi muntele Sinai

19 În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns^(AX) în ziua aceea în pustia Sinai. ² După ce au plecat de la Refidim^(AY), au ajuns în pustia Sinai şi au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în faţa muntelui.^{(AZ) 3} Moise^(BA) s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat^(BB) de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel: ⁴ ‘Aţi^(BC) văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat^(BD) pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. ⁵ Acum^(BE), dacă veţi asculta glasul meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei^(BF) dintre toate popoarele, căci tot pământul^(BG) este al Meu; ⁶ Îmi veţi fi o împărăţie^(BH) de preoţi şi un neam sfânt^(BI). Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel’.” ⁷ Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului şi le-a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. ⁸ Tot^(BJ) poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul!” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. ⁹ Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor^(BK) gros, pentru ca^(BL) să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere^(BM) în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. ¹⁰ Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i^(BN) azi şi mâine şi pune-i să-şi spele^(BO) hainele. ¹¹ Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se^(BP) va pogorî în faţa întregului popor, pe Muntele Sinai. ¹² Să hotărăşti poporului anumite margini de jur împrejur şi să spui: ‘Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să vă atingeţi de poalele lui.’ Oricine se^(BQ) va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. ¹³ Nicio mână să nu se atingă de el, ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeţi: dobitoc sau om nu va trăi. Când va suna trâmbiţa^(BR), ei vor înainta spre munte.” ¹⁴ Moise s-a pogorât de pe munte la popor, a sfinţit^(BS) poporul şi ei şi-au spălat hainele. ¹⁵ Şi a zis poporului: „Fiţi gata^(BT) în trei zile; să nu vă apropiaţi de vreo^(BU) femeie.” ¹⁶ A treia zi dimineaţa, au fost^(BV) tunete, fulgere şi un nor^(BW) gros pe munte; trâmbiţa răsuna^(BX) cu putere şi tot poporul din tabără a fost^(BY) apucat de spaimă. ¹⁷ Moise^(BZ) a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui. ¹⁸ Muntele^(CA) Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului^(CB). Fumul^(CC) acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot^(CD) muntele se cutremura cu putere. ¹⁹ Trâmbiţa răsuna^(CE) tot mai puternic. Moise^(CF) vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. ²⁰ Domnul S-a pogorât pe Muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus. ²¹ Domnul a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca^(CG) să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei. ²² Preoţii care se apropie de Domnul să se sfinţească^(CH) şi ei, ca nu cumva să-i lovească^(CI) Domnul cu moartea.” ²³ Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe Muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: ‘Hotărăşte^(CJ) anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l’.” ²⁴ Domnul i-a zis: „Du-te, pogoară-te şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron, dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.” ²⁵ Moise s-a pogorât la popor şi i-a spus aceste lucruri.

Cele Zece Porunci

20 Atunci, Dumnezeu a rostit toate^(CK) aceste cuvinte şi a zis: ² „Eu^(CL) sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos^(CM) din ţara Egiptului, din casa robiei. ³ Să^(CN) nu ai alţi dumnezei afară de Mine. ⁴ Să^(CO) nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. ⁵ Să nu^(CP) te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos^(CQ), care^(CR) pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, ⁶ şi Mă îndur^(CS) până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. ⁷ Să^(CT) nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul^(CU) nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. ⁸ Adu-ţi^(CV) aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. ⁹ Să lucrezi^(CW) şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. ¹⁰ Dar ziua a^(CX) şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul^(CY) care este în casa ta. ¹¹ Căci în şase zile^(CZ) a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. ¹² Cinsteşte^(DA) pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. ¹³ Să^(DB) nu ucizi. ¹⁴ Să^(DC) nu preacurveşti. ¹⁵ Să^(DD) nu furi. ¹⁶ Să^(DE) nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. ¹⁷ Să^(DF) nu pofteşti casa aproapelui tău; să^(DG) nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” ¹⁸ Tot^(DH) poporul auzea^(DI) tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega^(DJ). La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare. ¹⁹ Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne^(DK) tu însuţi, şi te vom asculta, dar să^(DL) nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” ²⁰ Moise a zis poporului: „Nu vă^(DM) înspăimântaţi, căci^(DN) Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi frica^(DO) Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.” ²¹ Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul^(DP) în care era Dumnezeu. ²² Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ‘Aţi văzut că v-am vorbit din^(DQ) ceruri. ²³ Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur ca să-i puneţi alături^(DR) de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. ²⁴ Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, oile^(DS) şi boii. În orice^(DT) loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi^(DU) binecuvânta. ²⁵ Dacă-Mi^(DV) vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, căci, cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. ²⁶ Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui’.”