şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:

„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
    nu te descuraja când eşti mustrat de El,
pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
    şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[a]

Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

Read full chapter

Footnotes

  1. Evrei 12:6 Vezi Prov. 3:11, 12