ADUCERI-AMINTE ŞI ÎNDEMNURI

Capitolele 1—11; 8:2,3.

Moise vorbeşte dincolo de Iordan

1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace^(A) de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. ² (De la Horeb până^(B) la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile). ³ În al patruzecilea^(C) an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. ⁴ Aceasta era după ce a bătut^(D) pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei^(E). ⁵ Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis: ⁶ „Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb^(F), zicând: ‘Aţi locuit destulă^(G) vreme în muntele acesta. ⁷ Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la Muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. ⁸ Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam^(H), Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.’

Cum a pus judecători

⁹ În vremea aceea, v-am spus^(I): ‘Eu nu vă pot purta singur. ¹⁰ Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte^(J) mulţi la număr, ca stelele cerului. ¹¹ Domnul^(K), Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după^(L) cum a făgăduit! ¹² Cum^(M) aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre? ¹³ Luaţi^(N) din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.’ ¹⁴ Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ ¹⁵ Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus^(O) în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre. ¹⁶ Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi^(P) după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele^(Q) lui sau cu străinul. ¹⁷ Să nu^(R) căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu^(S) e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi^(T) înaintea mea, ca s-o aud.’ ¹⁸ Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.

De la Horeb la Cades-Barnea

¹⁹ Am plecat din Horeb şi am^(U) străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în Muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am^(V) ajuns la Cades-Barnea. ²⁰ Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la Muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. ²¹ Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme^(W) şi nu te înspăimânta.’ ²² Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’ ²³ Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat^(X) doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie. ²⁴ Ei au^(Y) plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara. ²⁵ Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună^(Z) ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru!’ ²⁶ Dar^(AA) voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. ²⁷ Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte^(AB), de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească. ²⁸ Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: «Poporul^(AC) acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii^(AD) de ai lui Anac.»’ ²⁹ Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei. ³⁰ Domnul, Dumnezeul^(AE) vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’ ³¹ Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat^(AF) cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta. ³² Cu toate acestea, voi^(AG) n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, ³³ care^(AH) mergea înaintea voastră pe drum, ca^(AI) să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi şi ziua într-un nor. ³⁴ Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat^(AJ) zicând: ³⁵ ‘Niciunul^(AK) din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri, ³⁶ afară^(AL) de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că^(AM) a urmat în totul calea Domnului.’ ³⁷ Domnul S-a mâniat şi pe mine^(AN) din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. ³⁸ Iosua^(AO), fiul lui Nun, slujitorul^(AP) tău, va intra în ea; întăreşte-l^(AQ), căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia. ³⁹ Şi pruncii^(AR) voştri, despre care aţi^(AS) zis: «Vor fi de jaf!» şi fiii voştri, care nu cunosc^(AT) azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni. ⁴⁰ Dar voi, întoarceţi-vă^(AU) şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’ ⁴¹ Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit^(AV) împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte. ⁴² Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu^(AW) vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri».’ ⁴³ Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi^(AX) pe munte. ⁴⁴ Atunci, amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele^(AY); v-au bătut din Seir până la Horma. ⁴⁵ La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi. ⁴⁶ Şi aşa^(AZ) aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.

Intrarea în pustie

2 Ne-am întors şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roşie, cum^(BA) îmi poruncise Domnul, şi am ocolit multă vreme muntele Seir. ² Domnul mi-a zis: ³ ‘Vă ajunge^(BB) de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte. ⁴ Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveţi^(BC) să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziţi bine. ⁵ Să nu vă încăieraţi cu ei, căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat^(BD) în stăpânire lui Esau. ⁶ Să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca şi să cumpăraţi de la ei, cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea. ⁷ Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani^(BE) de când Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic».’ ⁸ Am^(BF) trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat^(BG) şi de Eţion-Gheber; apoi, ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului.

Pribegirea în pustie

⁹ Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab şi nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui. Arul^(BH) l-am dat în stăpânire copiilor^(BI) lui Lot. ¹⁰ (Mai înainte, aici locuiau emimii^(BJ): un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii^(BK). ¹¹ Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii, dar moabiţii îi numeau emimi. ¹² Seir era locuit altădată^(BL) de horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor şi s-au aşezat în locul lor, cum a făcut Israel în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.) ¹³ Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul^(BM) Zered.’ Am trecut pârâul Zered. ¹⁴ Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea^(BN) până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până^(BO) a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum^(BP) le jurase Domnul. ¹⁵ Mâna Domnului^(BQ) a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. ¹⁶ După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului, ¹⁷ Domnul mi-a vorbit şi a zis: ¹⁸ ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, ¹⁹ şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei şi să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor^(BR) lui Lot.’ ²⁰ Ţara aceasta trecea, de asemenea, ca o ţară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiţii, şi amoniţii îi numeau^(BS) zamzumimi: ²¹ un popor^(BT) mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor. ²² (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau care^(BU) locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiţi^(BV) dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi. ²³ De asemenea, aviţii^(BW), care locuiau în sate până la Gaza^(BX), au fost nimiciţi de caftoriţi^(BY), ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.) ²⁴ ‘Sculaţi-vă, plecaţi şi treceţi^(BZ) pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! ²⁵ De azi^(CA) încolo, voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer, şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.’

Cucerirea ţării lui Sihon, împăratul Hesbonului

²⁶ Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului^(CB), cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: ²⁷ ‘Lasă-mă^(CC) să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. ²⁸ Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca şi să-mi dai cu preţ de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec^(CD) cu piciorul, ²⁹ lucru pe care mi l-au îngăduit^(CE) copiii lui Esau care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – îngăduie-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.’ ³⁰ Dar Sihon^(CF), împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul^(CG), Dumnezeul tău, i-a făcut^(CH) duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. ³¹ Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ţi dau^(CI) pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti.’ ³² Sihon^(CJ) ne-a ieşit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ. ³³ Domnul^(CK), Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini şi l-am^(CL) bătut, pe el şi pe fiii lui şi pe tot poporul lui. ³⁴ I-am luat atunci toate cetăţile şi le-am nimicit^(CM) cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire şi n-am lăsat să scape niciunul măcar. ³⁵ Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm. ³⁶ De la Aroer^(CN), care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate^(CO) în mână. ³⁷ Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc^(CP), de cetăţile de la munte şi de toate^(CQ) locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti.

Cucerirea ţării lui Og

3 Ne-am întors şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og^(CR), împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei^(CS). ² Domnul mi-a zis: ‘Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon^(CT), împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon.’ ³ Şi Domnul, Dumnezeul nostru, a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui^(CU); l-am bătut şi n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui. ⁴ I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul^(CV) Argob, împărăţia lui Og din Basan. ⁵ Toate cetăţile acestea erau întărite, cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri care erau foarte multe la număr. ⁶ Le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului^(CW); am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii. ⁷ Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi. ⁸ Astfel, în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon ⁹ (sidoniţii zic Hermonului^(CX) Sirion şi amoriţii îl numesc Senir^(CY)), ¹⁰ toate cetăţile din^(CZ) câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul^(DA) până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og în Basan. ¹¹ (Numai^(DB) Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul^(DC) refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba^(DD), cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi şi lăţimea, de patru coţi, după cotul unui om.)

Împărţirea ţării de dincolo de Iordan

¹² Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer^(DE), care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile^(DF) lui. ¹³ Am dat la jumătate^(DG) din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de Ţara Refaimiţilor. ¹⁴ Iair^(DH), fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la^(DI) hotarul gheşuriţilor şi maacatiţilor şi a pus numele lui târgurilor Basanului, numite^(DJ) şi azi Târgurile lui Iair. ¹⁵ Am dat^(DK) Galaadul lui Machir. ¹⁶ Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul^(DL) copiilor lui Amon; ¹⁷ le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret^(DM) până la marea^(DN) câmpiei, Marea^(DO) Sărată, la picioarele muntelui Pisga, spre răsărit. ¹⁸ În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi. Voi^(DP), toţi cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel. ¹⁹ Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat, ²⁰ până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri, ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea, vă veţi întoarce^(DQ) fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.’ ²¹ În vremea aceea, am poruncit lui Iosua^(DR) şi i-am zis: ‘Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul, Dumnezeul vostru, acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge.’ ²² Nu te teme de ei, căci Domnul^(DS), Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi.

Moise cere să vadă ţara

²³ În vremea aceea, m-am rugat^(DT) Domnului şi am zis: ²⁴ ‘Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea^(DU) Ta şi mâna Ta cea puternică, căci care este dumnezeul^(DV) acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta? ²⁵ Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd^(DW) ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!’ ²⁶ Dar Domnul^(DX) S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: ‘Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. ²⁷ Suie-te^(DY) pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit şi priveşte-o doar cu ochii, căci nu vei trece Iordanul acesta. ²⁸ Dă^(DZ) porunci lui Iosua, întăreşte-l şi îmbărbătează-l, căci el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea.’ ²⁹ Şi am rămas astfel în^(EA) vale, în dreptul Bet-Peorului.