Statuia de aur şi cuptorul aprins

Împăratul Nebucadneţar a făcut o statuie de aur, înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi[a], pe care a ridicat-o în valea Dura, în provincia Babilonului. Împăratul Nebucadneţar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei[b], ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei au început să se adune, venind pentru dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar; ei s-au strâns înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. Un crainic a proclamat cu glas tare, zicând astfel:

„Popoare, neamuri şi oameni de orice limbă! În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului,[c] al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi înaintea statuii de aur pe care a ridicat-o împăratul Nebucadneţar. Cine nu se va prosterna şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“

Astfel, când au auzit sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile s-au prosternat şi s-au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadneţar.

Read full chapter

Footnotes

  1. Daniel 3:1 Aproximativ 30 m înălţime şi 3 m lăţime; probabil un fel de coloană la capătul căreia se afla chipul zeului protector al împăratului, Nebo (Nabu)
  2. Daniel 3:2 Sau: provinciilor; şi în v. 3
  3. Daniel 3:5 Cuvintele traduse cu ţiteră, liră şi psalterion sunt singurele cuvinte de origine grecească din cartea Daniel; muzicienii greci şi instrumentele lor sunt atestate de inscripţiile asiriene încă înainte de Nebucadneţar

Cei trei tovarăşi ai lui Daniel, în cuptor

Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. Atunci, dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar. Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare(A), neamuri, oameni de toate limbile! În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat(B) chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar.

Read full chapter