Cantarea Cantarilor 3-4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

3 Am căutat noaptea^(A) în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele;
l-am căutat, dar nu l-am găsit…
² M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea,
uliţele şi pieţele,
şi am căutat pe iubitul inimii mele…
L-am căutat, dar nu l-am găsit!
³ M-au întâlnit păzitorii^(B) care dădeau ocol cetăţii
şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
⁴ Abia trecusem de ei,
şi am găsit pe iubitul inimii mele.
L-am apucat şi nu l-am mai lăsat
până nu l-am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m-a zămislit.
⁵ Vă^(C) jur, fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp,
nu stârniţi, nu treziţi dragostea
până nu vine ea.
⁶ Ce^(D) se vede suindu-se din pustie
ca nişte stâlpi de fum,
în mijlocul aburilor de mir şi de tămâie,
înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir?
⁷ Iată, este pataşca lui Solomon,
cu şaizeci de viteji de jur împrejur,
cei mai viteji din Israel.
⁸ Toţi sunt înarmaţi cu săbii şi toţi sunt deprinşi la luptă,
fiecare cu sabia la coapsă,
ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
⁹ Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă
din lemn din Liban.
¹⁰ Stâlpii i-a făcut de argint,
rezemătoarea de aur, scaunul de purpură,
iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea
fiicelor Ierusalimului.
¹¹ Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon,
cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui,
în ziua veseliei inimii lui. –

4 Ce frumoasă^(E) eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama Muntelui Galaad.
² Dinţii^(F) tăi sunt ca o turmă de oi tunse,
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
³ Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz
şi gura ta este drăguţă;
obrazul^(G) tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
⁴ Gâtul^(H) tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă^(I) de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
⁵ Amândouă^(J) ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
⁶ Până^(K) se răcoreşte ziua şi până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămâie.
⁷ Eşti frumoasă de^(L) tot, iubito,
şi n-ai niciun cusur.
⁸ Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vârful Muntelui Amana,
din vârful Muntelui Senir şi^(M) Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
⁹ Mi-ai răpit inima, soro mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
¹⁰ Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso!
Dezmierdările tale preţuiesc mai^(N) mult decât vinul
şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
¹¹ Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere^(O) şi lapte se află sub limba ta
şi^(P) mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
¹² Eşti o grădină închisă, soro mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
¹³ Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
¹⁴ nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
¹⁵ O fântână din grădini,
un izvor de ape^(Q) vii,
ce curge din Liban.
¹⁶ Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre^(R) iubitul meu în grădina lui,
şi să mănânce din roadele ei alese!