19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
    Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
    şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
        pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“

21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:

„Cu o asemenea violenţă
    va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
        şi niciodată nu va mai fi găsit!

Read full chapter