2 Samuel 20-24

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Ioab omoară pe Amasa

20 Acolo era un om de nimic, numit Şeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trâmbiţă şi a zis: „Noi^(A) n-avem nicio parte cu David, nicio moştenire cu fiul lui Isai! Fiecare^(B) la cortul său, Israele!” ² Şi toţi bărbaţii lui Israel s-au depărtat de David şi au urmat pe Şeba, fiul lui Bicri. Dar bărbaţii lui Iuda au rămas credincioşi împăratului lor şi l-au însoţit de la Iordan până la Ierusalim. ³ David a intrat iarăşi în casa lui, la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece ţiitoare^(C) pe care le lăsase pentru paza casei şi le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Şi au fost închise până în ziua morţii lor, trăind în văduvie. ⁴ Împăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi^(D) peste trei zile pe bărbaţii lui Iuda, şi tu să fii de faţă aici.” ⁵ Amasa a plecat să cheme pe Iuda, dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărâse împăratul. ⁶ David a zis atunci lui Abişai: „Şeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuţi pe slujitorii^(E) stăpânului tău şi urmăreşte-l, ca nu cumva să găsească cetăţi întărite şi să se ascundă dinaintea noastră.” ⁷ Şi Abişai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de cheretiţi^(F) şi de peletiţi, şi de toţi vitejii; au ieşit din Ierusalim ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri. ⁸ Când au fost lângă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război, cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă şi stătea în teacă şi, când a înaintat Ioab, sabia a alunecat. ⁹ Ioab a zis lui Amasa: „Eşti sănătos, frate?” Şi, cu mâna dreaptă, a apucat^(G) pe Amasa de barbă să-l sărute. ¹⁰ Amasa n-a luat seamă la sabia care era în mâna lui Ioab, şi Ioab l-a lovit^(H) cu ea în^(I) pântece şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Şi Amasa a murit. Ioab şi fratele său Abişai au urmărit pe Şeba, fiul lui Bicri. ¹¹ Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lângă Amasa şi zicea: „Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!” ¹² Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului, şi omul acela, văzând că tot poporul se opreşte, a tras pe Amasa din drum, pe un câmp, şi a aruncat o haină pe el când a văzut că toţi cei ce ajungeau lângă el se opreau. ¹³ După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

Omorârea lui Şeba

¹⁴ Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca^(J) şi toţi bărbaţii de seamă s-au strâns şi l-au urmat. ¹⁵ Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca şi au ridicat^(K) împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă. ¹⁶ Atunci, o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi, vă rog, lui Ioab: ‘Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc!’ ” ¹⁷ El s-a apropiat de ea, şi femeia a zis: „Tu eşti Ioab?” El a răspuns: „Eu sunt.” Şi ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.” ¹⁸ Şi ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: ‘Să întrebăm în Abel!’ Şi totul se isprăvea astfel. ¹⁹ Eu sunt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel, şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moştenirea^(L) Domnului?” ²⁰ Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărâm! ²¹ Nu este aşa! Dar un om din muntele Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.” ²² Şi femeia s-a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea^(M) ei; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiţă; s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare s-a dus în cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.

Dregătorii lui David

²³ Ioab^(N) era mai-mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiţilor şi a peletiţilor; ²⁴ Adoram era mai-mare^(O) peste dări; Iosafat^(P), fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); ²⁵ Şeia era logofăt; Ţadoc^(Q) şi Abiatar erau preoţi ²⁶ şi Ira^(R) din Iair era slujbaş de stat al lui David.

Foamete de trei ani

21 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a ţinut trei ani. David a întrebat pe Domnul, şi Domnul a zis: „Din pricina lui Saul şi a casei lui sângeroase, pentru că a ucis pe gabaoniţi este foametea aceasta.” ² Împăratul a chemat pe gabaoniţi să le vorbească. (Gabaoniţii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o rămăşiţă^(S) a amoriţilor; copiii lui Israel se legaseră faţă de ei cu un jurământ, şi totuşi Saul voise să-i ucidă, în râvna lui pentru copiii lui Israel şi Iuda.) ³ David a zis gabaoniţilor: „Ce pot face eu pentru voi şi cu se să fac ispăşire, ca să binecuvântaţi moştenirea^(T) Domnului?” ⁴ Gabaoniţii i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nici nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.” Şi împăratul a zis: „Ce voiţi dar să vă fac?” ⁵ Ei au răspuns împăratului: „Fiindcă omul acela ne-a slăbit şi îşi pusese de gând să ne nimicească, pentru ca să ne facă să pierim din tot ţinutul lui Israel, ⁶ să ni se dea şapte bărbaţi din fiii lui şi-i vom spânzura înaintea Domnului, la Ghibea^(U) lui Saul, alesul^(V) Domnului.” Şi împăratul a zis: „Vi-i voi da.” ⁷ Împăratul a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul^(W) pe care-l făcuseră între ei, înaintea Domnului, David şi Ionatan, fiul lui Saul. ⁸ Dar împăratul a luat pe cei doi fii pe care-i născuse lui Saul Riţpa^(X), fata lui Aiia, şi anume: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii pe care-i născuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai; ⁹ i-a dat în mâinile gabaoniţilor, care i-au spânzurat pe munte, înaintea^(Y) Domnului. Toţi cei şapte au pierit împreună; au fost omorâţi în cele dintâi zile ale seceratului, la începutul seceratului orzurilor. ¹⁰ Riţpa^(Z), fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea, peste stâncă, de la începutul^(AA) seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer, şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei şi fiarele câmpului, în timpul nopţii. ¹¹ Au înştiinţat pe David despre ce făcuse Riţpa, fata lui Aiia, ţiitoarea lui Saul. ¹² Şi David s-a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan de la locuitorii din Iabesul Galaadului^(AB), care le luaseră din piaţa Bet-Şan, unde îi spânzuraseră filistenii^(AC) când au bătut pe Saul la Ghilboa. ¹³ A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele fiului său Ionatan şi s-au strâns şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi. ¹⁴ Au îngropat oasele lui Saul şi ale fiului său Ionatan în ţara lui Beniamin, la Ţela^(AD), în mormântul lui Chis, tatăl lui Saul. Şi au făcut tot ce poruncise împăratul.

După aceea, Dumnezeu^(AE) a fost potolit faţă de ţară.

Războiul împotriva filistenilor

¹⁵ Filistenii au pornit iarăşi cu război împotriva lui Israel. David s-a pogorât cu slujitorii lui şi a luptat împotriva filistenilor. David era obosit. ¹⁶ Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă şi era încins cu o sabie nouă. ¹⁷ Abişai, fiul Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci, oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să^(AF) nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi lumina^(AG) lui Israel”. ¹⁸ După aceea, a mai fost^(AH) o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci, Sibecai^(AI), Huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. ¹⁹ A mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem, a omorât pe Goliat^(AJ) din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul de ţesut. ²⁰ A mai fost o bătălie la Gat^(AK). Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, în total douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa. ²¹ El a batjocorit pe Israel, şi Ionatan, fiul lui Şimea^(AL), fratele lui David, l-a omorât. ²² Aceşti patru^(AM) oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.

Cântarea lui David

22 David a îndreptat către Domnul cuvintele^(AN) acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit^(AO) din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.

Cele din urmă cuvinte ale lui David

Vitejii lui David

⁸ Iată numele vitejilor care erau în slujba lui David:

Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul, unul din fruntaşii căpeteniilor. El şi-a învârtit suliţa peste opt sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-odată. ⁹ După el, Eleazar^(DG), fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi. El era unul din cei trei războinici care au ţinut piept împreună cu David împotriva filistenilor strânşi pentru luptă, când bărbaţii lui Israel se dădeau înapoi pe înălţimi. ¹⁰ El s-a sculat şi a lovit pe filisteni până ce i-a obosit mâna şi a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare izbăvire în ziua aceea. Poporul s-a întors după Eleazar, numai ca să ia prada. ¹¹ După el, Şama^(DH), fiul lui Aghe, din Harar. Filistenii^(DI) se strânseseră la Lehi. Acolo era o bucată de pământ semănată cu linte, şi poporul fugea dinaintea filistenilor. ¹² Şama s-a aşezat în mijlocul ogorului, l-a apărat şi a bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire. ¹³ Trei^(DJ) dintre cei treizeci de căpetenii s-au pogorât pe vremea seceratului şi au venit la David, în peştera^(DK) Adulam, când o ceată de filisteni tăbărâseră în valea^(DL) Refaim. ¹⁴ David era atunci în^(DM) cetăţuie şi o strajă a filistenilor era la Betleem. ¹⁵ David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?” ¹⁶ Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului. ¹⁷ El a zis: „Departe de mine, Doamne, gândul să fac lucrul acesta! Să beau sângele^(DN) oamenilor acestora care s-au dus cu primejdia vieţii lor?” Şi n-a vrut s-o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji. ¹⁸ Abişai^(DO), fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era căpetenia celor trei. El şi-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorât, şi a fost vestit între cei trei. ¹⁹ Era cel mai cu vază din cei trei şi a fost căpetenia lor, dar n-a fost la înălţimea celor trei dintâi. ²⁰ Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel^(DP), om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El^(DQ) a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. ²¹ A omorât pe un egiptean groaznic la înfăţişare, care avea o suliţă în mână, s-a pogorât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a omorât cu ea. ²² Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, şi a fost vestit printre cei trei viteji. ²³ Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns la înălţimea celor trei dintâi. David l-a primit între sfetnicii lui^(DR) de aproape. ²⁴ Asael^(DS), fratele lui Ioab, din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. ²⁵ Şama^(DT) din Harod. Elica din Harod. ²⁶ Heleţ din Pelet. Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa. ²⁷ Abiezer din Anatot. Mebunai din Huşa. ²⁸ Ţalmon din Ahoah. Maharai din Netofa. ²⁹ Heleb, fiul lui Baana, din Netofa. Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. ³⁰ Benaia din Piraton. Hidai din Nahale-Gaaş^(DU). ³¹ Abi-Albon din Araba. Azmavet din Barhum. ³² Eliahba din Şaalbon. Bene-Iaşen. Ionatan. ³³ Şama din Harar. Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar. ³⁴ Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatit. Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo. ³⁵ Heţrai din Carmel. Paarai din Arab. ³⁶ Igheal, fiul lui Natan, din Ţoba. Bani din Gad. ³⁷ Ţelec, Amonitul. Naharai din Beerot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei. ³⁸ Ira^(DV) din Ieter. Gareb din Ieter. ³⁹ Urie^(DW), Hetitul. De toţi: treizeci şi şapte.

Numărătoarea poporului

24 Domnul S-a aprins de mânie^(DX) din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te^(DY) şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda”. ² Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lângă el: „Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan^(DZ) până la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului şi să ştiu^(EA) la cât se ridică numărul lor.” ³ Ioab a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să facă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?” ⁴ Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii, şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. ⁵ Au trecut Iordanul şi au tăbărât la Aroer^(EB), la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad şi lângă Iaezer^(EC). ⁶ Au venit până la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S-au dus până la Dan-Iaan^(ED) şi în împrejurimile Sidonului^(EE). ⁷ Au venit până la cetăţuia Tir şi în toate cetăţile heviţilor şi ale canaaniţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba. ⁸ Au străbătut astfel toată ţara şi au ajuns la Ierusalim după nouă luni şi douăzeci de zile. ⁹ Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau^(EF) în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.

Ciuma

¹⁰ David a simţit cum îi bătea^(EG) inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: „Am săvârşit un mare^(EH) păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un^(EI) nebun!” ¹¹ A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad^(EJ), văzătorul^(EK) lui David: ¹² „Du-te şi spune lui David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea».’ ” ¹³ Gad s-a dus la David şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei şapte ani de foamete^(EL) în ţara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” ¹⁴ David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările^(EM) Lui sunt nemărginite, dar să nu^(EN) cad în mâinile oamenilor!” ¹⁵ Domnul^(EO) a trimis ciuma în Israel de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor. ¹⁶ Pe^(EP) când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit^(EQ) de răul acela şi a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ţi mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna^(ER), Iebusitul. ¹⁷ David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am^(ES) păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!” ¹⁸ În ziua aceea, Gad a venit la David şi i-a zis: „Suie-te^(ET) şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” ¹⁹ David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. ²⁰ Aravna s-a uitat şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptându-se spre el şi Aravna a ieşit şi s-a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pământ. ²¹ Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Şi David^(EU) a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia^(EV) aceasta de peste popor.” ²² Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria şi să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi^(EW), boii vor fi pentru arderea-de-tot şi carele cu uneltele lor vor ţine loc de lemne.” ²³ Aravna a dat împăratului totul. Şi Aravna a zis împăratului: „Domnul, Dumnezeul tău, să te^(EX) primească!” ²⁴ Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat^(EY) aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. ²⁵ David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire.

Atunci, Domnul^(EZ) a fost potolit faţă de ţară şi a încetat urgia^(FA) deasupra lui Israel.