CEI DIN URMĂ ÎMPĂRAŢI

AI LUI IUDA, DE LA EZECHIA PÂNĂ LA NIMICIREA ÎMPĂRĂŢIEI LUI IUDA

Capitolele 18—25. 2 Cronicilor 29—36. Ieremia 3:8-10. Amos 2:4-5. Ţefania 3:1-4.

Ezechia, împăratul lui Iuda

18 În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, a început să domnească Ezechia^(A), fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda. ² Avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Abi^(B), fata lui Zaharia. ³ El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David. ⁴ A îndepărtat^(C) înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a tăiat Astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele^(D) de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan. ⁵ El şi-a pus^(E) încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel şi, dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost^(F) niciunul ca el. ⁶ El s-a^(G) alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. ⁷ Şi Domnul^(H) a fost cu Ezechia, care a izbutit^(I) în tot ce a făcut. El s-a răsculat^(J) împotriva împăratului Asiriei şi nu i-a mai fost supus. ⁸ A bătut^(K) pe filisteni până la Gaza şi le-a pustiit ţinutul, de la toate turnurile^(L) de pază până la cetăţile întărite.

Luarea Samariei de asirieni

⁹ În al^(M) patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei şi a împresurat-o. ¹⁰ După trei ani a luat-o, în al şaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea^(N) an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria. ¹¹ Împăratul^(O) Asiriei a dus pe Israel rob în Asiria şi l-a aşezat la Halah^(P) şi Habor, lângă râul Gozan, şi în cetăţile mezilor, ¹² pentru că n-ascultaseră^(Q) de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi călcaseră legământul Lui; pentru că nici n-ascultaseră, nici nu împliniseră tot ce poruncise Moise, robul Domnului.

Năvălirea lui Sanherib

¹³ În al^(R) paisprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăţilor întărite din Iuda şi a pus stăpânire pe ele. ¹⁴ Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: „Am greşit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea, voi purta.” Şi împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur. ¹⁵ Ezechia^(S) a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile casei împăratului. ¹⁶ Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, şi a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise uşile şi uşorii Templului Domnului.

Împresurarea Ierusalimului

¹⁷ Împăratul Asiriei a trimis din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris şi pe Rabşache cu o oştire puternică. S-au suit şi au ajuns la Ierusalim. Când s-au suit şi au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul^(T) care duce în ogorul înălbitorului. ¹⁸ Au chemat pe împărat, şi Eliachim, fiul lui Hilchia, mai-marele peste casa împăratului, s-a dus la ei cu Şebna, logofătul, şi cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. ¹⁹ Rabşache le-a zis: „Spuneţi lui Ezechia: ‘Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: Ce este încrederea^(U) aceasta pe care te bizui? ²⁰ Tu ai zis: «Pentru război trebuie chibzuinţă şi putere». Dar acestea sunt doar vorbe în vânt. În cine dar ţi-ai pus încrederea de te-ai răsculat împotriva mea? ²¹ Iată^(V), ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frântă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijină pe ea: aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. ²² Poate că îmi veţi spune: «În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem.» Dar nu este El acela ale cărui înălţimi^(W) şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: «Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim!»? ²³ Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei. ²⁴ Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi. ²⁵ De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: «Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o»’.” ²⁶ Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah au zis lui Rabşache: „Vorbeşte robilor tăi în limba aramaică, fiindcă o înţelegem; nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid.” ²⁷ Rabşache le-a răspuns: „Oare stăpânului tău şi ţie m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-şi mănânce balega şi să-şi bea udul cu voi?” ²⁸ Atunci, Rabşache, înaintând, a strigat cu glas tare în limba iudaică şi a zis: „Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! ²⁹ Aşa vorbeşte împăratul: ‘Să nu vă înşele^(X) Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. ³⁰ Să nu vă facă Ezechia să vă încredeţi în Domnul zicând: «Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.»’ ³¹ N-ascultaţi de Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: ‘Faceţi pace cu mine, supuneţi-vă mie şi fiecare din voi va mânca din via lui şi din smochinul lui, fiecare va bea apă din fântâna lui ³² până voi veni şi vă voi duce într-o ţară ca a voastră, într-o ţară cu grâu^(Y) şi cu vin, o ţară cu pâine şi vii, o ţară cu măslini de untdelemn şi miere şi veţi trăi, şi nu veţi muri. N-ascultaţi dar de Ezechia, care vă amăgeşte zicând: «Domnul ne va izbăvi.» ³³ Oare dumnezeii^(Z) neamurilor au izbăvit ei, fiecare ţara lui, din mâna împăratului Asiriei? ³⁴ Unde^(AA) sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului? Unde sunt dumnezeii Sefarvaimului, Henei şi^(AB) Ivei? Au izbăvit ei Samaria din mâna mea? ³⁵ Care dintre toţi dumnezeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea, pentru ca şi Domnul^(AC) să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?’ ” ³⁶ Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns o vorbă, căci împăratul dăduse porunca aceasta: „Să nu-i răspundeţi.” ³⁷ Şi Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei împăratului, Şebna, logofătul, şi Ioah, fiul lui Asaf, scriitorul, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate^(AD) şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

Ierusalimul, scăpat

19 Când a auzit împăratul Ezechia^(AE) lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în Casa Domnului. ² A trimis pe Eliachim, căpetenia casei împăratului, pe Şebna, logofătul, şi pe preoţii cei mai bătrâni, acoperiţi cu saci, la prorocul^(AF) Isaia, fiul lui Amoţ. ³ Şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Ezechia: ‘Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pântecele mamei, şi nu este putere pentru naştere. ⁴ Poate^(AG) că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul^(AH) Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi^(AI) pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru ceilalţi care au mai rămas’.” ⁵ Slujitorii împăratului Ezechia s-au dus dar la Isaia. ⁶ Şi Isaia^(AJ) le-a zis: „Iată ce să spuneţi stăpânului vostru: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi prin care M-au batjocorit slujitorii^(AK) împăratului Asiriei. ⁷ Voi pune în el un duh^(AL) care îl va face ca, la auzul unei veşti pe care o va primi, să se întoarcă în ţara lui şi-l voi face să cadă ucis de sabie în ţara lui» ’.” ⁸ Rabşache, plecând, a găsit pe împăratul Asiriei luptând împotriva Libnei, căci aflase de plecarea lui din^(AM) Lachis. ⁹ Atunci, împăratul Asiriei a primit o veste^(AN) cu privire la Tirhaca, împăratul Etiopiei. I s-a spus: „Iată că acela a pornit cu război împotriva ta.” Şi împăratul Asiriei a trimis soli din nou lui Ezechia, zicând: ¹⁰ „Aşa să vorbiţi lui Ezechia, împăratul lui Iuda: ‘Să nu te înşele Dumnezeul tău, în care^(AO) te încrezi, zicând: «Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei.» ¹¹ Iată, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit. Şi tu să fii izbăvit?! ¹² Dumnezeii^(AP) neamurilor pe care le-au nimicit părinţii mei au izbăvit ei pe Gozan, Haran, Reţef şi pe fiii lui^(AQ) Eden din Telasar? ¹³ Unde^(AR) sunt împăratul Hamatului, împăratul Arpadului şi împăratul cetăţii Sefarvaimului, Henei şi Ivei?’ ” ¹⁴ Ezechia^(AS) a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului, ¹⁵ căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, care şezi^(AT) pe heruvimi! Tu^(AU) eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul. ¹⁶ Doamne, pleacă-Ţi^(AV) urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi^(AW) ochii şi priveşte. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis^(AX) pe Rabşache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. ¹⁷ Da, Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au nimicit neamurile şi le-au pustiit ţările ¹⁸ şi că au aruncat în foc pe dumnezeii lor, dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări^(AY) făcute de mâna omului, erau lemn şi piatră, şi i-au nimicit. ¹⁹ Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca să ştie toate împărăţiile^(AZ) pământului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne!” ²⁰ Atunci, Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis să spună lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit^(BA) rugăciunea^(BB) pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei.’

²¹ Iată cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:

³⁵ În noaptea^(BS) aceea, a ieşit îngerul Domnului şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte. ³⁶ Atunci, Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra, a plecat şi s-a întors şi a locuit la Ninive^(BT). ³⁷ Şi, pe când se închina în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec^(BU) şi Şareţer, fiii săi, l-au^(BV) ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Esar-Hadon^(BW).

Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

20 În vremea^(BX) aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi’.” ² Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: ³ „Doamne, adu-Ţi^(BY) aminte că am umblat^(BZ) înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. ⁴ Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ⁵ „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia^(CA) poporului Meu: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Ţi-am auzit^(CB) rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile^(CC). Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. ⁶ Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine şi cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei şi voi ocroti^(CD) cetatea aceasta din pricina Mea şi din pricina robului Meu David».’ ” ⁷ Isaia^(CE) a zis: „Luaţi o turtă de smochine.” Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat. ⁸ Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn^(CF) voi cunoaşte că mă va vindeca Domnul şi că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?” ⁹ Şi Isaia a zis: „Iată din partea Domnului semnul^(CG) după care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit. Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?” ¹⁰ Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte, ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.” ¹¹ Atunci, Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, şi Domnul a dat cu zece^(CH) trepte înapoi umbra din locul în care se pogorâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.

Fudulia lui Ezechia

¹² În acelaşi^(CI) timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia. ¹³ Ezechia a ascultat^(CJ) pe soli şi le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui şi în toate moşiile lui. ¹⁴ Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia şi i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon.” ¹⁵ Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut^(CK) tot ce este în casa mea; n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” ¹⁶ Atunci, Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului: ¹⁷ ‘Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon^(CL) tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. ¹⁸ Şi vor^(CM) lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.’ ” ¹⁹ Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este^(CN) bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!” ²⁰ Celelalte^(CO) fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui şi cum a făcut iazul^(CP) şi canalul de apă şi a adus apele^(CQ) în cetate nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ²¹ Ezechia^(CR) a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Manase.

Manase, împăratul lui Iuda

21 Manase avea doisprezece^(CS) ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mamă-sa se numea Hefţiba. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile^(CT) neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ³ El a zidit din nou înălţimile pe care^(CU) le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteei, cum făcuse Ahab^(CV), împăratul lui Israel, şi s-a închinat^(CW) înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. ⁴ A^(CX) zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim^(CY) Îmi voi pune Numele.” ⁵ A zidit altare întregii oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. ⁶ Şi-a^(CZ) trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea^(DA) şi vrăjitoria şi a ţinut la el oameni care chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. ⁷ A pus idolul Astarteei pe care-l făcuse în casa despre care Domnul spusese lui David şi fiului său Solomon: „În casa^(DB) aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, vreau să pun pentru totdeauna Numele Meu. ⁸ Nu voi^(DC) mai muta piciorul lui Israel afară din ţara pe care am dat-o părinţilor lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit şi toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.” ⁹ Dar ei n-au ascultat, şi Manase a fost pricina pentru^(DD) care s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ¹⁰ Atunci, Domnul a vorbit astfel prin robii Săi prorocii: ¹¹ „Pentru că^(DE) Manase, împăratul lui Iuda, a săvârşit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai^(DF) rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriţii şi pentru că a făcut^(DG) şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, ¹² iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri care vor asurzi^(DH) urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. ¹³ Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia^(DI) ca asupra Samariei şi cumpăna ca asupra casei lui Ahab şi voi curăţa Ierusalimul ca o farfurie care se curăţă şi se răstoarnă cu faţa în jos după ce a fost curăţată. ¹⁴ Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor, ¹⁵ pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea şi M-au mâniat din ziua când au ieşit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!’ ” ¹⁶ Manase^(DJ) a vărsat de asemenea mult sânge nevinovat, până acolo încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul, afară de păcatele pe care le-a săvârşit şi în care a târât şi pe Iuda, făcând ce este rău înaintea Domnului. ¹⁷ Celelalte^(DK) fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el, şi păcatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ¹⁸ Manase a adormit^(DL) cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.

Amon, împăratul lui Iuda

¹⁹ Amon avea douăzeci şi doi^(DM) de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Meşulemet, fata lui Haruţ, din Iotba. ²⁰ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum^(DN) făcuse tatăl său, Manase; ²¹ a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora slujise şi tatăl său şi s-a închinat înaintea lor; ²² a părăsit^(DO) pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi n-a umblat în calea Domnului. ²³ Slujitorii lui Amon au uneltit^(DP) împotriva lui şi au omorât pe împărat în casa lui. ²⁴ Dar poporul ţării a lovit pe toţi cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon şi poporul ţării a pus împărat, în locul său, pe fiul său Iosia. ²⁵ Celelalte fapte ale lui Amon şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ²⁶ L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iosia.

Iosia, împăratul lui Iuda

22 Iosia avea opt^(DQ) ani când s-a făcut împărat şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat^(DR). ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu^(DS) s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga. ³ În anul^(DT) al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis: ⁴ „Suie-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul adus^(DU) în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc^(DV) pragul. ⁵ Să se dea argintul acesta în mâinile^(DW) meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, ⁶ anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. ⁷ Dar să^(DX) nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

Cartea legii găsită

⁸ Atunci, marele preot, Hilchia, a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit^(DY) cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o. ⁹ Apoi, logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.” ¹⁰ Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului. ¹¹ Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele. ¹² Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor^(DZ), fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului: ¹³ „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia^(EA) Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” ¹⁴ Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la prorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva^(EB), fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit, ¹⁵ ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneţi omului care v-a trimis la mine: ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi trimite nenorociri^(EC) asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda. ¹⁷ Pentru că M-au^(ED) părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge».’ ¹⁸ Dar să spuneţi împăratului^(EE) lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: ¹⁹ «Pentru că ţi s-a mişcat^(EF) inima, pentru că te-ai smerit^(EG) înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă^(EH) şi de blestem^(EI), şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul. ²⁰ De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat^(EJ) în pace în mormântul tău şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia»’.” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Nimicirea închinării la idoli

23 Împăratul Iosia a strâns^(EK) la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. ² Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, prorocii şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa^(EL) Domnului. ³ Împăratul stătea^(EM) pe scaunul lui împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ. ⁴ Împăratul a poruncit marelui preot, Hilchia, preoţilor de al doilea rând şi celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astarteea^(EN) şi pentru toată oştirea cerurilor şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel. ⁵ A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, Soarelui, Lunii, zodiilor şi întregii oştiri^(EO) a cerurilor. ⁶ A scos din Casa Domnului idolul Astarteei^(EP) şi l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului. ⁷ A dărâmat casele sodomiţilor^(EQ) care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea. ⁸ A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba^(ER) până la Beer-Şeba, şi a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stânga porţii cetăţii. ⁹ Totuşi preoţii înălţimilor^(ES) nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau^(ET) azime în mijlocul fraţilor lor. ¹⁰ Împăratul a pângărit Tofetul^(EU) în valea^(EV) fiilor lui Hinom, ca nimeni^(EW) să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. ¹¹ A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră Soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, şi a ars în foc carele Soarelui. ¹² Împăratul a dărâmat altarele de pe^(EX) acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le^(EY) făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărâna în pârâul Chedron. ¹³ Împăratul a pângărit înălţimile care^(EZ) erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, şi pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoş, urâciunea Moabului, şi lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon. ¹⁴ A sfărâmat^(FA) stâlpii idoleşti şi a dărâmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti. ¹⁵ A dărâmat şi altarul de la Betel şi înălţimea^(FB) făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână şi a ars idolul Astarteei.

Mormântul prorocului din Iuda

¹⁶ Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după cuvântul^(FC) Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri. ¹⁷ El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul^(FD) omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu.” ¹⁸ Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului^(FE) care venise din Samaria. ¹⁹ Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor care se aflau în cetăţile^(FF) Samariei şi pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. ²⁰ A înjunghiat^(FG) pe altare^(FH) pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase^(FI) de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paştelor

²¹ Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi^(FJ) Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum^(FK) este scris în această carte a legământului.” ²² Paşte ca acestea nu^(FL) se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda. ²³ Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim. ²⁴ Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau^(FM) duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii^(FN), scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. ²⁵ Înainte de Iosia^(FO), n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, şi, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. ²⁶ Totuşi Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina^(FP) tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. ²⁷ Şi Domnul a zis: „Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat^(FQ) pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele^(FR) Meu’.” ²⁸ Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ²⁹ Pe vremea^(FS) sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte, şi Faraon l-a omorât la Meghido^(FT) cum^(FU) l-a văzut. ³⁰ Slujitorii^(FV) lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său. Şi poporul^(FW) ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz, împăratul lui Iuda

³¹ Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când s-a făcut împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal^(FX), fata lui Ieremia, din Libna. ³² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. ³³ Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla^(FY), în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur. ³⁴ Şi Faraon Neco^(FZ) a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat^(GA) numele în Ioiachim^(GB). A luat pe Ioahaz, care a mers^(GC) în Egipt şi a murit acolo. ³⁵ Ioiachim a dat lui Faraon argintul^(GD) şi aurul, dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia şi a cerut de la poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.

Ioiachim, împăratul lui Iuda

³⁶ Ioiachim^(GE) avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. ³⁷ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.

24 Pe vremea^(GF) sa, Nebucadneţar^[a], împăratul Babilonului, a pornit cu război. Ioiachim i-a fost supus trei ani, dar s-a răsculat din nou împotriva lui. ² Atunci, Domnul^(GG) a trimis împotriva lui Ioiachim cete de haldeeni, cete de sirieni, cete de moabiţi şi cete de amoniţi; le-a trimis împotriva lui Iuda, ca să-l nimicească, după cuvântul^(GH) pe care-l spusese Domnul prin robii Săi prorocii. ³ Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor^(GI) săvârşite de Manase ⁴ şi din pricina sângelui^(GJ) nevinovat pe care-l vărsase Manase şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte. ⁵ Celelalte fapte ale lui Ioiachim şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ⁶ Ioiachim a adormit^(GK) cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin. ⁷ Împăratul^(GL) Egiptului n-a mai ieşit din ţara lui, căci împăratul^(GM) Babilonului luase tot ce era al împăratului Egiptului, de la pârâul Egiptului până la râul Eufrat.

Ioiachin. Împresurarea Ierusalimului

⁸ Ioiachin avea optsprezece^(GN) ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim. ⁹ El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său. ¹⁰ În vremea aceea^(GO), slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-au suit împotriva Ierusalimului, şi cetatea a fost împresurată. ¹¹ Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii pe când o împresurau slujitorii lui. ¹² Atunci, Ioiachin, împăratul lui Iuda, s-a dus^(GP) la împăratul Babilonului cu mamă-sa, cu slujitorii, căpeteniile şi dregătorii lui. Şi împăratul^(GQ) Babilonului l-a luat prins^(GR) în al optulea an^(GS) al domniei lui. ¹³ A luat^(GT) de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului şi a sfărâmat^(GU) toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum^(GV) spusese Domnul. ¹⁴ A dus^(GW) în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece^(GX) mii, cu toţi teslarii^(GY) şi fierarii; n-a mai rămas decât poporul^(GZ) sărac al ţării. ¹⁵ A strămutat^(HA) pe Ioiachin la Babilon şi a dus robi din Ierusalim la Babilon: pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai-marii ţării, ¹⁶ pe toţi^(HB) războinicii, în număr de şapte mii, şi pe teslari şi fierari în număr de o mie, toţi numai oameni viteji şi buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon. ¹⁷ Şi împăratul^(HC) Babilonului a pus împărat, în locul lui Ioiachin, pe unchiul^(HD) său Matania, căruia i-a schimbat^(HE) numele în Zedechia.

Zedechia

¹⁸ Zedechia avea douăzeci şi unu de ani^(HF) când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal^(HG), fata lui Ieremia, din Libna. ¹⁹ El a făcut ce este rău^(HH) înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. ²⁰ Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede dinaintea Lui. Şi Zedechia^(HI) s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

25 În al nouălea^(HJ) an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui şi a ridicat întărituri de jur împrejur. ² Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. ³ În ziua a noua a lunii a patra^(HK), era mare foamete în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării. ⁴ Atunci s-a făcut o spărtură^(HL) în cetate, şi toţi oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când haldeenii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul^(HM) care duce în câmpie. ⁵ Dar oştirea haldeenilor a urmărit pe împărat şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului, şi toată oştirea lui s-a risipit de la el. ⁶ Au prins pe împărat şi l-au suit la împăratul Babilonului, la^(HN) Ribla, şi s-a rostit o hotărâre împotriva lui. ⁷ Fiii lui Zedechia au fost înjunghiaţi în faţa lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii^(HO), l-au legat cu lanţuri de aramă şi l-au dus la Babilon.

Dărâmarea Ierusalimului şi a Templului. Poporul este dus în robie

⁸ În ziua a şaptea^(HP) a lunii a cincea – era în anul^(HQ) al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –, a venit^(HR) Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, şi a intrat în Ierusalim. ⁹ A ars^(HS) Casa Domnului, casa împăratului şi^(HT) toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo însemnătate oarecare. ¹⁰ Toată oştirea haldeenilor, care era cu căpetenia străjerilor, a^(HU) dărâmat zidurile dimprejurul Ierusalimului. ¹¹ Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai^(HV) rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la împăratul Babilonului şi pe cealaltă mulţime. ¹² Însă căpetenia străjerilor a lăsat ca vieri şi lucrători de pământ câţiva din cei mai săraci^(HW) din ţară. ¹³ Haldeenii au sfărâmat stâlpii^(HX) de aramă^(HY) din Casa Domnului, temeliile^(HZ), marea^(IA) de aramă care era în Casa Domnului şi au dus arama în Babilon. ¹⁴ Au luat cenuşarele^(IB), lopeţile, mucările, ceştile şi toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. ¹⁵ Căpetenia străjerilor a mai luat şi tigăile pentru cărbuni şi lighenele, tot ce era de aur şi tot ce era de argint. ¹⁶ Cei doi stâlpi, marea şi temeliile pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, toate uneltele acestea de aramă^(IC) aveau o greutate necunoscută. ¹⁷ Înălţimea^(ID) unui stâlp era de optsprezece coţi şi deasupra avea un acoperiş de aramă, a cărui înălţime era de trei coţi; împrejurul acoperişului era o împletitură în chip de reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa avea şi al doilea stâlp cu împletitura în chip de reţea. ¹⁸ Căpetenia^(IE) străjerilor a luat pe marele preot Seraia^(IF), pe Ţefania^(IG), al doilea preot, şi pe cei trei păzitori ai pragului. ¹⁹ Şi din cetate a luat un dregător care avea sub porunca lui pe oamenii de război, cinci^(IH) oameni care făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, pe logofătul căpeteniei oştirii, însărcinat să înscrie la oaste pe poporul ţării, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate. ²⁰ Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. ²¹ Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului.

Ghedalia, dregător. Uciderea lui

Astfel^(II) a fost dus în robie Iuda, departe de ţara lui. ²² Şi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a pus pe poporul^(IJ) care mai rămăsese şi pe care-l lăsase în ţara lui Iuda, sub porunca lui Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan. ²³ Când au auzit toate căpeteniile^(IK) oştilor, ei şi oamenii lor, că împăratul Babilonului a pus dregător pe Ghedalia, s-au dus la Ghedalia, la Miţpa, şi anume: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacatitul, ei şi oamenii lor. ²⁴ Ghedalia le-a jurat, lor şi oamenilor lor, şi le-a zis: „Să nu vă temeţi de nimic din partea slujitorilor haldeenilor; rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului, şi o veţi duce bine.” ²⁵ Dar, în luna^(IL) a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împărătesc, a venit, însoţit de zece oameni, şi au lovit de moarte pe Ghedalia, ca şi pe iudeii şi haldeenii care erau cu el la Miţpa. ²⁶ Atunci, tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, şi căpeteniile oştilor s-au sculat şi au plecat în^(IM) Egipt, pentru că le era frică de haldeeni.

Robia lui Ioiachin, uşurată de Evil-Merodac

²⁷ În^(IN) al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălţat^(IO) capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, ²⁸ i-a vorbit cu bunătate şi a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. ²⁹ I-a schimbat hainele de temniţă şi Ioiachin a mâncat^(IP) totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui. ³⁰ Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui.